0 0

Scriptembrie, a noua zi - Copt

Afară soarele domnea cu razele lui de foc asupra parcului. Copacii nu erau suficienți de frunzoși ca să-i acopere măreția printr-o umbră, iar vântul nu bătea suficient ca să-i răcoarească pe oamenii din parc. Cu toate acestea, florile formau un mozaic prin care fluturii și albinele se plimbau în voie. Verdele crud parcă te împingea să ieși afară și să profiți de acest peisaj.

Pe o bancă neagră, într-un colț mai retras al parcului, doi bătrâni stăteau de vorbă. Primul avea o barbă lungă și o față plină riduri, ochii albaștrii de parcă ar fi văzut totul și purta o pălărie de paie în timp ce al doilea avea niște mâini bătătorite, iar cicatricile după față spuneau o cu totul altă poveste. Vorbăria lor era discretă, având o oarecare nuanță tainică și păreau că nici nu ar fi existat în acel parc, în acel moment.

Un copil, undeva la patru-cinci ani, trecuse brusc prin fața lor, alergând după fluturașul de badminton care părăsise terenul. Văzându-l alergând, râzând și chiar vorbind puțin cu el, bătrânul cu barbă lungă s-a întors către tovarășul său și i-a spus:

- Nu-i așa că sunt drăguți? Sunt așa de veseli și doritori să cunoască lumea nouă, să se joace. Nu le pasă deloc dacă ceva li s-ar putea întâmpla.

Cel de-al doilea bătrân, aruncându-i o privire curioasă, îi spuse:

- Într-adevăr, dar vezi, aici sunt părinții care-i veghează din umbră. Oricum, mai târziu, vor realiza și ei ce înseamnă acele riscuri.

- Cu siguranță va veni și vremea lor, dar până atunci uite-i cât de creativi sunt și cât de curioși sunt. Știi câteodată cred că toată ideea asta de maturitate e ca o boală. Îți macină sufletul.

Celălalt bătrân, uitându-se la mâinile sale bătătorite și gândindu-se la o parte din viața sa, îi răspunse:

- Nu am cum să te contrazic, să te maturizezi îți ia o bucurie din viață, o inocență și un avânt. Iar la urmă, cu ce ne alegem? Cu câteva amintiri, cu câteva lucruri materiale.

- Exact, dacă aș fi putut să aleg, cred că aș fi preferat să-mi păstrez acest avânt, pare că savurezi mai mult viața când nu analizezi orice situație, când ești mai iresponsabil. În meseria mea, trebuia să analizez multe riscuri, multe situații și eventuale scenarii. Era incitant, dar o dată ce aplici asta și înafara vieții profesionale...

- În meseria mea nu trebuia să gândesc prea mult, dar munca fizica te omora. După o vreme devenea așa de obositoare încât la finalul zilei voiai doar să dormi. Apoi au venit alte griji, alte probleme...

După un timp, prin fața lor, un grup de adolescenți trece, făcând câteva poze și vorbind de lectură, picturi. Atunci, bătrânul cu barbă lungă începuse:

- Iar ei cred că-s maturi, dar tot niște puști neatenți rămân. Uite, și ei se avântă în locuri mai riscante și își explorează latura asta pe care un loc de muncă o omoară.

- Te referi la cea artistică? Mulți o transformă într-o sursă de venit de parcă ar fi un lucru bun...

- Maturitatea oarecum te face să vezi lucrurile mai realist, mai rece. De fapt, o dată cu maturitatea uiți de acele ieșiri artistice, de acele emoții, până și fericirea pare mimată.

- Cred că mai degrabă devi prea copleșit de alte griji că să mai ai timp să te bucuri de niște porniri tinerești, de câteva momente în care doar zâmbești și ești acolo. Dar poate nu maturitatea omoară astea, ci faptul că tu te concentrezi pe partea materială.

- Hmm, câți bătrâni mulțumiți de viața pe care au dus-o vezi zilnic? Câți adulți vezi zilnic că zâmbesc și chiar se bucură de ceea ce fac? Vezi, pare că undeva am greșit fundamental când cei mai fericiți sunt ăștia mici.

- Probabil am greșit când ne-am ales alte căi în viață, nu cred că poveștile noastre se pot aplica la o majoritate.

Amândoi au început să râdă, să se simtă bine. Oricum nu prea conta discuția lor, era una dintre altele pe teme asta, cumva repetitivă. Ceea ce într-adevăr conta pentru ei era să vadă acea emoție a tinereții, a ideilor, acel tip de fericire la care ei nu mai aveau acces demult ori, dacă aveau, nu mai știau cum s-o dobândească.

- Cu alte cuvinte, nu-i așa de rău să fii copt la minte?

- Ei bine, aș spune, cât faci alegerile pe care tu le vrei, cred că treci cu bine și peste asta.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.