0 0

Scriptembrie, a opta zi - Peșteră

- Crezi că știi ce caută acolo? E o locație destul de ciudată.

- De unde să știu? Mereu a fost așa, împotrivă. Nu e o surpriză că s-a refugiat ca un sihastru acolo.

- Totuși, cum să alegi să locuiești într-un astfel de loc? Uită-te și tu în jurul nostru, avem tot ceea ce lumea și-ar putea dori, practic nu trebuie să facem ceva, ci doar să gândim. Trăim într-un secol destul de avansat, dragul meu.

- Avansat, neavansat, dacă nu-i convine, tot aia e. Nu știu cum e să trăiești în sălbăticie.

- Iar, dacă mă gândesc bine, nici eu nu știm cum e.

La ultima replică, omul a stat puțin să se gândească. Într-adevăr, era străin de asemenea lucruri la fel ca majoritatea semenilor săi din acel timp avansat în care totul era mecanizat și robotizat. Dar puțin îi păsa, știa doar că nu este bine să trăiești într-un asemenea loc. Atunci, prietenul lui a continuat:

- Iar dacă noi nu știm cum e, avem voie să asumăm faptul că sigur este mai rău decât aici sau că este mai dificil ori că nu-i la fel de plăcut?

- Ei bine, cred că putem cădea de acord că este mult mai sigur să locuiești într-un loc civilizat decât la limita civilizației. Îți dai seama câte lighioane umblă pe acolo? Câți oameni răi ar putea fi? Dar de condițiile de trai cât de aspre ar putea fi?

- În același timp, și aici, în oraș, infracționalitatea este destul de ridicată și mulți se tem că mașinăriile s-ar putea întoarce împotriva lor ori că hrana este mult prea procesată și asta ar explica anumite boli care apar din senin...

- Cu toate astea, eu nu m-aș vedea locuind acolo și cred că nici tu. Gândește-te că necesitățile tale nu-s acoperite, că stai cu frica în sân, că nu știi ce se poate întâmpla.

- Oare necesitățile noastre sunt chiar necesități sau doar anumite mofturi pe care le facem datorită evoluției? Gândește-te fără câte lucruri pe care le ai în prezent ai putea trăi liniștit. Cred că mai mult avem dependențe decât necesități.

- Hmm, oarecum îți văd punctul de vedere, dar de ce să ne întoarcem la un trai rudimentar când strămoșii noștri s-au luptat din greu ca să ajungă în acest stadiu? Un stadiu în care duci o viață fără griji, în care cea mai mare parte a populației este mulțumită.

Iar conversația celor a continuat pe măsură ce străbăteau străzile orașului luminat și agitat. Oriunde mergeau, luminile orașului îi înconjurau printre holograme și zgomote. În afară de asta, orașul părea mereu aglomerat, plin de vorbe fiindcă circulau atât oameni, cât și roboți. Tot haosul devenea obositor după o perioadă pentru cei neinițiați, dar majoritatea deja considerau asta singurul stil de viață. Cu toate acestea, o dată la câteva luni sau ani, nu se țineau evidențe stricte ale acestor întâmplări, se mai vorbea de câte un lunatic care se gândea să se refugieze în locurile din timpuri îndepărtate.

Și un fel astfel de lunatic era și personajul din discuția celor doi oameni, un fost om cu o funcție importantă sau ceva de genul acesta. Când a luat decizia să se refugie la marginea civilizației, au fost date anunțuri de parcă ar fi fost primul om care ar fi făcut acest gest.

Totuși, când te afunzi în inima sălbăticiei, ori ce se mai poate numi sălbăticie după tehnologizarea planetei, uiți până și de existența acestor lucruri considerate primitive.

Personajul discuției lor, bucurându-se de o anumită libertate pe care ceilalți o uitaseră. Cu siguranță, ei ar fi aflat răspunsurile întrebărilor lor dacă ar fi dorit să vorbească cu personajul în cauză, ori ar fi deschis o oarecare carte de istorie dintr-o oarecare bibliotecă.

Înafară de faptul că uita de învălmășeala diminieților, haosul după-amiezii și oboseala cronică din noapte, personajul avea dreptul de a inspira un aer destul de curat, de a vedea un cer înstelat, de a se trezi într-o liniște deplină.

Iar, cu siguranță, locuitul în peșteră îi oferea privilegiul de a nu gândi, ci de a simți și a lucra. Într-o lume în care totul părea că-l acaparează și că trebuie să gândească la idei abastracte, locuitul într-un loc așa de primitiv îi oferea posibilitatea de a învăța lucruri demult uitate, lucruri care-i aduceau o oarecare liniște. De asemenea, lucra în ritmul său, nu era nimeni care să-i impună ce să facă, trebuia doar să-și asculte inima.

Siguranța pe care o primea de la orașul din zare îl liniștea în nopțile în care totul părea primejdios. Aceasta era principala deosebire dintre strămoșii lui și el. Oricum, solitudinea îl ajuta să se descopere, să fie mulțumit cu sine, să înțeleagă simplitatea lucrurilor și s-o aprecieze.

Aceasta era principala motivație pentru care oamenii ca el alegeau să locuiască în locuri primitive, precum peșterile într-o lume în care existau mai multe posibilități moderne.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.