0 0

O zi ...

A mai trecut o zi... Azi am de încărcat niște tablă pentru acoperiș.

Merg ca de obicei pe autostradă, bune drumuri, dar aglomerate. Am prins iarăși un stau cum zic ăștia pe aici, arzăi-ar pe mațe.


Ajung în sfârșit la depozitul unde trebuie să descarc. Aici mă așteaptă un neamț, cam de vârsta a doua, puțin grăsuț și agitat. Îmi face semn să trag camionul lângă o macara de descărcare. Îi zâmbesc, fac din cap un semn de aprobare după ce îi mai zic în gând încă un arzăte-ar pe mațe! Opresc camionu și aștept să înceapă descărcarea. La un moment nemțoteiu începe să se agite și vine către cabină. Cobor .. El bolborosește ceva și arată către trailer. Nu înțeleg ce vrea.. Îi răspund că ăsta e transportul... Se învârte de ici colo arată către tabla pe care o transport, mai zbiară la subalternii lui.. Eu ridic din umeri și îi arăt remorca. Se îndepărtează, mai dă o tură pe lângă remorcă, se mai uită în hârtii. Eu după el. Ajungem amândoi în spatele remorcii și atunci îl văd cum se agită și mai tare. În primă fază am crezut că tot despre încărcătură bolborosește. Îmi face semne disperat agitând mâna în direcția camionului față de care eu stăteam cu spatele. Mă întorc și atunci văd cum namila o luase la vale. În toată hărmălaia făcută de neamț am uitat să asigur camionul înainte să cobor din el. Fugi nene şi prinde-l! Am luat-o la goană calculând mişcările care îmi erau necesare pentru a sări pe scară, apoi în cabină să opresc animalul. Dar în calculul meu am omis o variabilă. Când am coborât din cabină m-am încălţat în grabă cu bocancii de protecţie din dotare, dar nu mi-am mai făcut şireturile. Aşa că... unul dintre bocanci îmi zboară din picior de parcă era o pasăre care abia aştepta să îşi întindă aripile. L-am lăsat în voia lui, să zboare unde o vrea, iar eu încălţat doar de un picior mi-am continuat fuga spre cabină. Am oprit herghelia de cai şi am coborât să-l caut pe fiul rătăcitor din celălalt picior. L-am găsit ..! Zăcea săracu cu limba scoasă şi vârful metalic de protecţie turtit de greutatea remorcii sub care ajunsese în zborul său spre libertate. - Aşa îţi trebuie! i-am zis în gând. Ai crezut că ştii să zbori.. !? Am ridicat victima și am studiat pagubele. Perfect plat! Arză-v-ar pe mațe! Acum ce fac? Era singura pereche de echipament pentru picioare pe care o aveam. Și ca să îl învăț minte pe năzdrăvan să nu mai zboare altă dată fără acordul meu am început să îi dau o mamă de bătaie cu ciocanul, să se îndrepte. S-a îndreptat el ce-i drept, dar tot mai îmi poartă pică și mă mai șicanează din când în când și mă mușcă cu metalul lui de picior.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.