0 0

1

Anul 2018 se anunța crucial pentru Statele Unite ale Americii. Întreg mapamondul își îndrepta atenția spre țara tuturor posibilităților, uniți de aceleași întrebări: cine avea să ia locul actualului lider de la Casa Albă și ce schimbări va aduce acesta odată cu investitura sa?

După o cursă electorală presărată cu scandaluri sonore de ambele părți, majoritatea americanilor au ales și au surprins pe toată lumea, punând în cea mai importantă funcție din lume, pe singurul candidat rămas în cursă al partidului republican, partid divizat în urma propriei campanii controversate, deși lucrurile cele mai importante rămâneau cu desăvârșire urmările unei astfel de alegeri ce sfida o întreagă lume care nu credea în capacitățile celui ales.

Cu un număr ce reprezenta mai mult de unul din opt locuitori ai SUA, imigranții deveneau o cauză ce punea presiune enormă asupra școlilor publice, a sistemului de sănătate și a infrastructurii fizice, fapt care determina pe oricine ar fi fost ales, să găsească o soluție salvatoare pentru aceste servicii publice.

* * * * * *

Privind pe fereastra largă a cafenelei Five Star Cafe trecătorii de pe Central Ave, Eva își luă cana în mână, sorbind o înghițitură din lichidul aproape rece.

Ultimele zile nu fuseseră nici pe departe satisfăcătoare, pe nici măcar un plan, iar știrile legate de proaspăta lege adoptată de noul președinte al SUA, o dădură total peste cap.

— Poate că te îngrijorezi degeaba! Îi spuse Maia.

Buna sa colegă de muncă și prietenă încerca să o îmbărbăteze, deși nu prea-i ieșea.

— De data asta nu mai am scăpare! Eva îi răspunse vizibil îngrijorată cu o voce tremurândă, ce trăda neliniştea care o acapara încet, dar sigur.

— De cât timp ești aici? o întrebă aceasta, vrând să se asigure că nu avea să continue zicând o prostie.

Eva se gândi câteva clipe pentru a-și face calculele și îi răspunse, privind-o sceptic:

— De... trei ani!

Pur și simplu nu mai avea încredere că s-ar putea face ceva care să o salveze de expulzare. Trecuse razant de vârsta la care s-ar fi salvat de noua lege, întrucât cea veche prevedea ca imigranții care intraseră ilegal pe teritoriul țării când erau minori, să fie feriți de acea măsură.

— Asta înseamnă că aveai deja douăzeci și unu de ani când ai ajuns aici, Maia a zis strâmbând din nas vizibil deznădăjduită, sorbind la rândul ei din cafeaua care se răcise deja.

— Știu. Poate că ar trebui să mă duc să-mi fac bagajele deja, înainte să mă trezesc cu agenții ICE* la ușă.

Râzând ironic, dar totuși preocupată, Eva își trecu mâna prin părul de un brunet total specific mexicanilor, arucând din nou o privire spre ziarul aflat pe masă, pe care nici măcar nu-l desfăcuse în dimineața asta.

Nu regreta nici o secundă alegerea de a fi emigrat dincolo de granițe, pentru un trai mai bun. Viața nu-i fusese ușoară, odată rămasă fără părinții care-i decedaseră într-un nefericit incendiu, dar aici în Phoenix își făcuse un scop. Îi plăcea să lucreze cu oamenii, iar meseria de frizeriță îi venea ca o mănușă, chiar dacă nu era angajată cu acte în regulă. Diferențele dintre un stat şi altul atunci când era vorba despre angajarea de personal, o avantajau oarecum. Nu făcuse nici un studiu în acest sens, dar nici nu era nevoie pentru că indiferent de experianța pe care ar fi avut-o în spate, ar fi fost tot ucenic ce trebuia să învețe meseria de la zero. Eva învățase destul de bine şi rapid, fiind chiar mulțumită că poate să se întrețină singură, iar asta-i era suficient.

— Am văzut un articol despre Magda... Perez, directoarea Centrului de Asistență Juridică a Imigranților, ce se află la câteva străzi distanță de aici. Ai putea să-i ceri un sfat. E gratis şi ea sigur cunoaște legile mai bine ca noi. Sunt convinsă că te-ar ajuta. Ce zici?

Hotărâtă să rupă liniștea apăsătoare ce-i dădea idei prietenei sale, Maia s-a gândit la cea mai bună soluție pe care Eva o avea momentan. Nu suna rău să meargă să se intereseze ce s-ar fi întâmplat cu soarta ei începând din ziua asta blestemată, în care fusese adoptată legea.

— Probabil că ar trebui să mă duc.

Pierdută printre gânduri, Eva a răspuns câutându-și cu privirea vârfurile pantofilor.

— Nu te descuraja! Cu siguranță îți va zice că totul e bine! Și să nu crezi că vei merge singură! Nu, nu, nu! Vreau să fiu acolo când acest coșmar se va termina, schițând un zâmbet Maia s-a apropiat de Eva, luând-o de după braț, gata să o însoțească.

Mai aveau încă destul timp până să înceapă programul de lucru și în mod cert, ceva mai bun nu aveau de făcut, deşi Eva ar fi rămas într-un parc să admire ciripitul păsărilor sau să facă orice activitate inutilă menită să o distragă de la emoțiile ce-i cuprinseră întreaga ființă. Asta dacă Maia ar fi lăsat-o.

— Curaj! şopti aceasta şi o împinse uşor pe Eva, atunci când se găsiră deja în fața Centrului de Asistență Juridică a Imigranților.

Cu pași neîncrezători, se apropia de biroul secretarei, aflat la intrarea în clădirea imensă acoperită de sticlă, ce avea înșirat deasupra ușii numele instituției în care spera să nu fi călcat vreodată, şi unde o domnișoară zâmbitoare le apăru în față imediat ce depăşiră pragul clădirii.

— Bună ziua! Numele meu este Sharon! Cu ce vă putem ajuta? femeia blondă, elegant îmbrăcată, s-a grăbit să le întrebe pe cele două fete, care rămăseseră încurcate în propriile gânduri.

— Bună! Păi... noi...

Eva își căută cuvintele înainte să fie întreruptă de Maia.

— Vrem să vorbim cu Magda... Mm... P...

— Magda Perez? întrebă secretara, uitându-se când la una când la cealaltă, ușor amuzată de stângăcia lor.

— Dacă ea a apărut în ziar, atunci da. Cu ea vrem să vorbim, confirmă Maia către blonda care nu a mai spus nimic, ci doar le-a făcut semn s-o urmeze.

Deși Maia era cât se poate de relaxată, sau cel puțin așa părea, Eva își simțea la intensitate maximă fiecare bătaie a inimii. Fiecare pas pe care îl făcea către birou, era ca un ghimpe ce-i străbătea corpul din călcâie până în creier.

— Vă rog să așteptați aici! O voi anunța că este căutată, după care puteți pofti înăuntru, oprindu-se în dreptul unei uși, afișând un zâmbet impecabil, aproape perfect, Sharon le-a spus fetelor, înainte să se facă nevăzută.

Oprite pe holurile largi, în liniște deplină, Maia stătea așezată pe unul dintre scaunele de plastic în timp ce Eva scana cu privirea posterele pline de fețe din toate colțurile lumii. Acestea nu doar că o făceau să se simtă la rândul său o intrusă în țara ce-i oferise oportunitățile pe care le avea de trei ani încoace, dar o făceau să se și întrebe cât de mult ar putea-o ajuta o astfel de instituție.

Un zgomot venit dinspre încăperea în fața căreia așteptau, le-a făcut pe amândouă să-și îndrepte privirea înspre ușă, pentru a observa femeia trecută de prima tinerețe, puțin mai dolofană, ce le-a ieșit în întâmpinare. Deși nu era de o frumusețe rară, avea acel tip de chip ce-ți transmitea bunătate, iar asta o făcu pe Eva să zâmbească și să se apropie de ea.

— Bună ziua! Eu sunt...

Sărind de pe scaun, Maia s-a apropiat de femeia ce le zâmbea, neputându-și abține entuziasmul. Era așa de sigură că în mâinile acelei femei se află soluția pentru prietena sa, încât nu s-a putut stăpâni să nu participe la discuție.

— Magda Perez! Da știm! V-am citit interviul acordat ziarului local, zise aceasta cu un zâmbet întins pe toată fața, sub privirea piezișă a Evei, care a preluat cuvântul:

— Eu sunt Eva Reyes, iar ea e Maia Mendez.

S-a prezentat atât ea cât și pe colega ei, în timp ce o urmau pe dolofană în biroul dezordonat.

Pur și simplu multitudinea de dosare împrăștiate prin întreaga încăpere, îți dădeau senzația că te afli într-o arhivă veche a bibliotecii.

— Vă rog să luați loc și să faceți abstracție de dosare. Știu că nu e cea mai plăcută priveliște, dar, de când cu noile acte normative, nu doar că sunt plină de muncă, dar aproape am început să și urăsc birocrația washingtoniană, începând să râdă, femeia le-a spus fetelor în timp ce-și făcea loc să se așeze la birou.

— De fapt...

Evidențiind complicitatea dintre ele printr-o privire, Eva și-a făcut curaj să înceapă:

— De asta mă aflu și eu aici, a continuat, captând atenția doamnei, al cărui zâmbet dispăruse deja.

— Să știi că dacă ești unul dintre cazurile acestea cu dosar penal, cazier...

A apucat doamna să spună, arătând spre dosare, înainte ca Eva să se fâstâcească stânjenită, întrerupând-o:

— Nuu! Vă asigur că sunt curată. Adică atât de curată cât poate fi o fată care a trecut ilegal granița acum trei ani.

Punând privirea în pământ pentru a fixa ceva inexistent, fata se rușină la propriile-i vorbe.

— Ah! Înțeleg!

Ridicând din sprâncene în timp ce-și împreuna mâinile pentru a le așeza pe birou, femeia o privi sceptică pe Eva și mai apoi pe Maia.

— Mă tem că nu avem încă soluții pentru astfel de cazuri, continuă aceasta, ștergând orice urmă de zâmbet de pe chipul amândurora, generând neliniște.

— Și dacă s-ar căsători?

Neastâmpărata Maia veni cu ideea genială, făcând-o pe Eva să-și mărească ochii și să se înece cu salivă la auzul cuvintelor.

După minute de liniște în care femeia studiase ceva în computerul său și fetele-și dădeau coate pe sub birou, îi răspunse:

— Asta ar însemna că cei doi constiuie în fața statului Arizona familie cu statut mixt, ceea ce înseamnă că nu ar mai exista nici o problemă, deoarece pe cei aflați în acest stadiu al relației, legea nu-i afectează.

— Dar eu nu am...

— Asta înseamnă că vă veți căsători mai devreme, draga mea, Maia a spus către Eva, prinzând-o într-o îmbrățișare scurtă și ridicându-se în picioare pentru a ieși cât mai repede din biroul ăla, înainte ca prietena sa să o facă lată.

Să mă căsătoresc cu cine? Ar fi întrebat-o Eva, dacă nu s-ar fi aflat și așa într-o situație destul de stânjenitoare, în fața femeii dolofane care se ridicase la rândul său, în semn de salut și de respect față de fetele care erau pe picior de plecare.

— Vă mulțumim!

Afișându-i un zâmbet forțat, Maia a rostit înainte să iasă pe ușă, trăgând-o pe Eva după ea.

— Sper că v-am fost de ajutor!

Vocea femeii se auzi concomitent cu ușa închisă în urma lor.

De mare ajutor, gândiră fetele, fiecare pentru ea, dar cu o altă idee în minte.

»»-------------¤-------------««

ICE* Immigration and Customs Enforcement, agenție federală specializată cu expulzarea din SUA a imigranților care nu au acte în regulă.


 
 
Comentarii
Multumesc pentru promptitudine 
Am revenit asupra cartii si am postat-o pe capitole astfel incat sa nu mai intampinati probleme atunci cand vreti sa o cititi! lectura placuta! 
Dc nu se poate citi toată cartea?
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.