0 0

3

—Bem ceva?

Maia se apropie de Eva exact în momentul când aceasta dădea să iasă pe ușa salonului.

Era conștientă că o evitase toată ziua cu scuza că are cliente și nu-și dorea să-i dea șansa de a ajunge acasă, unde avea să-și plângă de milă. O cunoștea la fel de bine ca pe motivul pentru care Eva încerca să se eschiveze de la discuția incomodă, ce mai devreme sau mai târziu tot ar fi avut loc.

După o scurtă pauză în care aparent analizase oferta, o întrebă pe Maia zâmbind:

— Ce sărbătorim?

— Faptul că ai o prietenă grozavă ca mine?! spuse Maia, afișând un zâmbet cu toți dinții, punându-și cea mai implorabilă față posibilă.

— Fie! își dăduse ochii peste cap pentru ca mai apoi să completeze, dar doar dacă îmi promiți că nu vei insista cu știi tu ce! a fost tot ce-a mai zis, înainte ca Maia să-i ofere o îmbrățișare plină de entuziasm, exact ca cea a unui copil care a primit o jucărie nouă.

În zadar s-ar fi ferit de propunerile Maiei, dacă nu reușise până acum s-o ocolească, era practic imposibil să refuzi o lingușitoare ca ea, așa că în cele din urmă se conformă cu ideea de a ieși undeva în oraș. Ce putea să se întâmple? În cel mai rău caz, se amețeau amândouă până uitau de ele. Eva nu consuma băuturi alcoolice, dar poate într-un moment de slăbiciune ca acesta...

***

— Maia! Mai ușor! o dojeni Eva pe prietena sa când aceasta se afla deja la al doilea coctail, pe cât de colorat pe atât de tare.

— E dulce! Și bun! spuse aceasta, zâmbind și unduidu-se pe melodia energică ce umplea clubul de noapte pentru care optaseră.

Deloc în apele ei, cu doar jumătate de coctail fără alcool băut, Eva era departe de starea de spirit a Maiei. Se gândea când la Jerry, când la zilele care urmau. Rămasă singură după refuzul categoric de a o urma pe ringul de dans, își plimba privirea prin club plictisită, poposind uneori deasupra bărbatului aflat în capătul celălat al încăperii. Avea ceva ce o atrăgea. Nu se hotărâse încă dacă era costumul bine ales și completat cu o cămașă albă deschisă pe jumătate ce-i arăta corpul lucrat sau nonșalanța pe care o emana prin atitudine. Cert este că de fiecare dată când îl scana, rămânea cu privirea fixă mai mult decât era cazul.

— Arată binee! vocea Maiei o făcu să tresară și să se simtă ușor rușinată, deși nu greșise cu absolut nimic.

— M-ai speriat! încercă Eva să se scuze, sorbind din băutura sa și încercând să schimbe subiectul incomod.

— Mai bine zis, te-am surprins salivând după bunăciunea aia, Maia a spus printre aburii alcoolului, atrăgând atenția acestuia prin gesturile sale, făcându-l pe șatenul arătos să le privească insistent.

— Cred că e timpul să plecăm!, vrând să evite schimbul de priviri dintre ei și situația stânjenitoare, Eva se ridică în picioare, luându-și geaca de pe spătarul scaunului pe care-i amorțise fundul.

— Ce? Nuuu! De ce? Eu nu plec nicăieri. Am venit să bem și asta o să facem! protestă Maia în ciuda privirilor tăioase ale Evei.

— Pentru mine este suficient! N-ai decât să rămâi! îi trânti cuvintele, după care-și făcu loc printre cei aflați pe ringul de dans, îndreptându-se spre ieșire.

Nu era prima dată când cele două veneau împreună, dar plecau separat, iar asta se datora faptului că Eva în ultima perioadă, pur și simplu nu reușea să se destindă și să se lase purtată de val asemenea Maiei.

Nici ieșirile în oraș nu mai erau ca odinioară. Dacă înainte Jerry era cel care se ocupa de bunădispoziția Evei atunci când ieșeau în club, acum se simțea pentru a nu știu câta oară pustiită și abandonată.

— Trebuie să existe un motiv foarte bun pentru lacrimile alea.

O voce răgușită se auzi din spatele băncii pe care se oprise să-și tragă sufletul și să-și plângă amarul.

— Și dacă ar exista? Ce te interesează pe tine? a întrebat tăios, fără să privească în spatele său, în timp ce-și ștergea noul șuvoi de lacrimi.

— Probabil ai dreptate. N-am vrut să fiu inoportun, însă nu mi se pare în regulă ca o fată ca tine să stea singură pe străzile întunecate ale Phoenixului.

Bărbatul cu o postură impunătoare se apropie de ea, întâlnindu-i privirea pentru a doua oară în seara aceasta, făcând-o să înghită în sec. Sub clarul de lună părea mai arătos decât în jocul de lumini din club, iar privirea sa intensă căpătase acum o nuanță de albastru închis, frumos încadrată între șuvițele rebele ce-i mângâiau chipul oval.

— Ce-ți pasă ție?
Eva se îmbufnă, respingându-i atingerea suavă a degetelor aflate pe umărul său, când acesta se așezase lângă ea pe bancă pentru a fi la același nivel cu ea.

— Iartă-mă! se scuzase pentru gestul aproape involuntar de a o atinge, nu interpreta greșit. Aș fi făcut același lucru pentru orice domnișoară. Îmi dai voie să te însoțesc? cu un calm extrem, bărbatul încerca să-și expună bunele intenții.

— Eu doar... aștept taxiul, Eva îi spuse fără vlagă, abținându-se cu greu să nu dea drumul noului val de lacrimi ce amenința să iasă.

— Atunci cred că ar trebui să-ți chemăm unul. În cele cinci minute de când te-am văzut pe banca asta, nu am observat să fi dat vreun telefon. Greșesc?

— Dar aveam de gând! încerca să protesteze, privind ecranul telefonului aflat în mâna sa.

— Înainte de asta, prinzând-o de mâna în care ținea telefonul gata să sune, te-am surprins urmărindu-mă în club, îi spuse șoptit, privind-o intens preț de câteva clipe care au părut eterne.

Dacă totul s-ar rezuma doar la aspectul fizic... gândi Eva înainte să dea glas gândurilor.

— Uite ce e! Nu-ți pierde timpul aici cu mine inutil pentru că nu sunt genul acela de fată. Adică chiar dacă te-aș fi urmărit cu privirea, nu înseamnă nimic. Ești doar un tip care arată destul de bine încât să atragă atenția, a răspuns în apărarea sa, oferindu-i bărbatului un motiv pentru a-și etala dantura perfectă.

— Nici n-am pretins asta! râzând la cele auzite, bărbatul ținu să o lămurească: n-am nevoie de companie, având în vedere că iubita mea se va întoarce peste două zile de la Milano.

Bineînțeles că are o iubită! Se mustră Eva mintal, mușcându-și limba pentru a nu mai spune altă prostie. Nici măcar n-a dat semne că ar vrea ceva mai mult. Și de ce ar vrea? Doar pentru un schimb de priviri? La naiba Eva!

— Îmi pare rău! a spus, ridicându-se în picioare pentru a pleca. Eu... ai dreptate! Îți mulțumesc pentru bunele intenții și..., a apucat să spună înainte ca mâna lui să o prindă de braț și să o țină în loc o altă secundă eternă.

Nu se știe din ce motiv el își dorea să mai stea puțin în compania ei. Era așa de simplă și rezervată în comportament încât îl fascina naturalețea ei. În preajma lui rar avea ocazia să interacționeze cu astfel de persoane.

— N-am făcut cunoștință! o lămuri, slăbind strânsoarea brațului. Eu sunt Aiden! îi spuse zâmbind, așteptând ca ea să-i răspundă și să-i strângă mâna întinsă.

— Eva! îi murmură aceasta, prinzând timid vârful degetelor lui.

Era ciudat pentru ea să atingă un alt bărbat care să nu fie Jerry, chiar și pentru a face cunoștință.

— Nu mușc! spuse acesta în încercarea unei glume, observând rezervarea cu care se purta Eva.

— Probabil că nu, dar de ce să risc? Eva intră în jocul lui, izbucnind împreună într-un râs colorat.

Oricât ar fi fost de liniștită acum în compania lui, ceasul arăta deja trecut de ora două dimineața, iar oboseala își punea amprenta pe chipul palid al frumoasei brunete.

— Aiden... cred că e timpul să plec. Mâine mă așteaptă câteva cliente de care trebuie să mă ocup, iar eu vreau să fiu în stare să o fac.

— Cliente...? repetă el, privind-o întrebător.

— Da. Sunt coafeză! spuse Eva plină de mândrie vizavi de profesia sa.

— Măi să fie! Nu m-aș fi gândit!

— De ce? Am părul prea ciufulit? îl întrebă repede în timp ce-și duse mâna spre acesta pentru a-l verifica.

— Nuu! Doar... nu știu... probabil nu mă așteptam ca o puștoaică ca tine să lucreze, a spus ridicând din umeri, făcând-o pe Eva să roșească.

Era plăcut să fie văzută ca o puștoaică și multă lume îi dădea o vârstă mai mică decât avea de fapt. Ce-i drept, o ajutau în acest sens atât fața îngrijită, frumos încadrată între şuvițele de abanos ce-i scoteau în evidență acei ochi negri fermecători şi buzele pline arcuite în acel zâmbet gingaş, cât şi trupul zvelt.

— Mulțumesc! îi spuse zâmbitoare, îndepărtându-se încet de el si de bancă, lăsându-l în urmă.

— Pentru? întrebă el, urmărind-o cu privirea, hipnotizat de mișcările ei atât de feminine.

— Pentru că m-ai făcut puștoaică și pentru companie! Eva îi răspunse, aruncându-i o ultimă privire și-un zâmbet, înainte să se îndrepte spre taxiul pe care îl oprise printr-o simplă ridicare a brațului in aer.

Deși simțea o ușoară părere de rău pentru că-l lăsase acolo, nevoia de odihnă era tot mai accentuată și nu vedea ora de a ajunge acasă și de a se bucura de patul primitor.

Aiden. Repetase în gând înainte să se așeze pe pernele moi și să-și închidă ochii, căzând într-un somn adânc.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.