0 9

Cunoscând-o pe EA

Capitolul 1: INTROSPECȚIE


Ca aproape orice lucru pe care îl face un bărbat, nici eu nu am ieșit din acest tipar. Primul cuvânt pus pe foaie se datorează unei femei. Putem să o numim muză, putem să o numim persoana lângă care am rezonat cel mai bine, putem să o numim femeia lângă care ne-am descoperit pe noi, putem să o numim și să o identificăm în multe feluri.

Pentru mine este EA. Femeia care m-a ghidat spre aceste rânduri, probabil involuntar, însă toți conștientizam că o femeie nu face nimic fără rațiune și fără un scop. În acel moment, aceea sugestie a ei de a pune pe foaie ce simt și ce am simțit până acum în viața mea, nu a avut nici un impact pentru mine. Nu am luat-o în seama până azi, deși sugestia a fost cu o foarte mare delicatețe pusă acolo, în subconștientul meu, lucru care îmi demonstrează încă o dată că o femeie care știe ce vrea, e întotdeauna cel mai redutabil aliat al nostru. Ele pot vedea dincolo de noi. Ele ne pot vedea potențialul chiar dacă noi nu reușim. O femeie potrivită în viața unui bărbat îl poate duce spre măreție și spre cea mai bună versiune a lui.

EA a văzut în mine creativitatea pe care nu am știut niciodată că o am. A avut dreptate. Pentru mine exprimarea trăirilor din interiorului meu prin scris se dovedește a fi o terapie benefică pentru a putea conștientiza simțirile mele interioare. Prin scris pot să exprim ceea ce încă îmi este greu să spun și în același timp îmi pot vedea foarte clar emoțiile ținute în mine atâta timp.

Cum știm când întâlnim o persoană frumoasă, adevărată, autentică? Foarte simplu. Observându-ne pe noi și în ce mod ne transformă această persoană. Simțim că ne transformăm într-o ființă mai bună, mai iubitoare, mai autentică? Simțim că ne ajută să creștem și să evoluăm? Simțim că ne trage în sus? Simțim că ne ajută să ne descoperim și să ne cunoaștem pe noi cum suntem cu adevărat în sufletul nostru? Simțim că ne transformăm în cea mai bună variantă a noastră?

Cele mai frumoase persoane pe care trebuie să le primim în viața noastră sunt cele care scot la iveală tot ce avem mai bun și mai frumos în noi. Sunt acele persoane care ne transforma în noi înșine, care ne ajută să ne detașăm de ego-ul nostru și să devenim autentici.

Noi, bărbații, avem perioade, pentru unii mai scurte, pentru unii mai lungi, și când zic scurte mă refer la luni, și când zic mai lungi mă refer la ani, când nu ne regăsim. Cel puțin eu nu m-am regăsit de foarte mult timp. Și aceasta se datorează naturii noastre. Avem voință să mutăm munții. Avem voință cât să ținem universul în spate. Dar avem momente când nu putem realiza totul singuri. Când este necesar să avem pe cineva alături de noi. Pe cineva care să ne fie alături în această călătorie numită viață. Să ne fie aproape și să ne susțină pe drumul spre cea mai bună versiune a noastră. Pe drumul spre tot ceea ce putem noi fi.

Mie mi-a plăcut singurătatea. Am considerat-o un ajutor în a-mi păstra emoțiile acolo închise în mine. Fiind în permanență singur cu gândurile mele, nu exista riscul să intru în discuții pe teme care îmi atingeau emoțiile. Eu singur nu îmi permiteam gândurilor să meargă în acea zonă. Nu am creat vreo conexiune care să mă facă să simt anumite lucruri sau să îmi amintească trăiri pe care le ascunsesem în mine. Până să o cunosc pe EA am considerat că locul emoțiilor sunt acolo, lăsate în interiorul meu, unde nu am crezut că mă voi mai întoarce vreodată.

Chiar dacă am fost mereu înconjurat de persoane, am fost întotdeauna singur. Am intrat de câteva ori în adâncul emoțional al lor, însă niciodată în al meu. Am știut să atrag deschiderea lor către mine prin felul meu de a fi și mi-a adus satisfacție. Mi-a adus satisfacție nu încrederea pe care și-o puneau în mine, ci dependenta lor de mine pe care mi-am imaginat că o creez. Am atras întotdeauna prin magnetismul meu și prin felul meu de a fi încrederea oamenilor. Ei și-au deschis sufletul pentru că în mine au simțit că pot avea încredere. Încredere în a se deschide complet. Nu le-am înșelat niciodată această încredere deoarece nu mi-ar fi adus nici o satisfacție acest lucru. I-am ascultat, am încercat să le dau un sfat, însă în mine nu a rămas nimic. Nu m-am gândit niciodată să mă uit un pic și în mine.

Deși prin deschiderea către mine și EA ar fi trebuit să îmi aducă aceeași satisfacție, mi-a adus o realizare. Realizarea că singurătatea este indicată doar când simțim nevoia să ne regăsim. Când simțim nevoia să ne punem gândurile în ordine. Nu trebuie să devină un mod de viață și nu trebuie să devină o obișnuință.

Știu foarte bine că este mai ușor să închizi trăirile care dor acolo în interior când ești singur. Nu le deranjează nimeni. Însă mai devreme sau mai târziu vor refula și îți vor da viața peste cap. Interiorul nostru poate păstra, deși nu îi face deloc bine, o cantitate finită de emoții reprimate. Să ne oferim șansa să îl eliberăm. Să scoatem în față și să acceptam ceea ce ne doare, ceea ce ne întristează, ceea ce am îndesat acolo în noi. Să acceptam că fac parte din ființa noastră și să privim cu sufletul împăcat și speranță spre viitor. Să învățăm să ne iubim defectele și vulnerabilitățile pentru că ale nostre sunt și ele.

Nimeni nu a fost creat să fie singur. Lucrul acesta îl descoperim pe parcurs, trecând prin viață. Suntem mereu în căutarea persoanei care ne completează. Și asta devine clar pentru fiecare, nimeni nu se naște complet, de aceea căutăm mereu în alte persoane ceea ce mulți îl numesc "sufletul pereche”. Nu am fost niciodată fanul acestei expresii, însă există în ea un anumit sâmbure de adevăr. Există pentru fiecare, o persoană alături de care găsim o rezonanță a sufletelor noastre. Ne naștem un puzzle cu piesele împrăștiate, și pe parcursul vieții găsim piesele care se completează. Probabil nu le vom găsi niciodată pe toate. Poate așa este mai bine. Perfecțiunea există doar în Divinitate. Și poate, drumul spre a găsi piesele din viața noastră care se completează este cu adevărat cea mai frumoasă experiență în viață. Considerăm mereu că destinația este cea mai importantă și uităm de drumul făcut până acolo. Experiențele prin care trecem pe drumul către noi vor rămâne cu noi toată viața.

Orice ne-am închipui noi, exista o forță care ne guvernează, o forță cu diverse denumiri: soarta, karma, destin...și exemplele pot continua. Eu personal am atribuit acest lucru unui singur element: timpul.

Pentru mine timpul a ajuns în plan conștient. Este ceva ce nu se mai întoarce, este ceva prin care trecem fără să ne gândim, este ceva ce pierdem cu fiecare gând și indecizie pe care o avem. În fapt, el curge în mod diferit pentru fiecare. Putem să conștientizăm sau nu trecerea lui. El nu dă doi bani pe ce vrem noi, și noi la fel, nu dăm doi bani pe ce vrea el. Nu îi conștientizăm trecerea.

Experiențele din ultima perioadă mi-au întărit convingerea că există o forță care ne pune pe noi, indiferent de cât de mult am deviat de la scenariul vieții noastre, pe acel drum bine stabilit pentru fiecare. Am trecut din nou prin experiențe cunoscute, deoarece inițial nu am văzut lecția pe care trebuia să o învăț din ele. Timpul m-a adus din nou în acel punct pentru a îi înțelege cu adevărat lecțiile aduse prin experiențe și persoane în viața mea.

Pentru mine timpul a trecut fără să știu, a fost încă un lucru la care nu m-am gândit. Până acum nu m-a interesat că timpul trece pe lângă mine fără să mă gândesc la ce aduce el în viața mea, și, în aroganța mea, nu i-am dat nici o importanță. Și nici pe el nu l-a interesat. S-a scurs în ritmul lui, trecând pe lângă mine cu aceeași indiferență pe care i-am arătat-o și eu. Și am ajuns la 32 de ani.

Ar fi un clișeu să spun că timpul s-a oprit când am cunoscut-o pe EA. El își vede oricum cursul lui și nu se oprește pentru nimeni. Când am cunoscut-o pe EA am văzut clar importanța lui în viața fiecăruia. El știe întotdeauna când și pe cine să aducă în viața noastră atunci când trebuie și când avem nevoie.

Ce nu conștientizăm este că timpul curge în ritmul lui mereu, nu există nimic care să îi oprească trecerea. Și în ritmul acesta a mai trecut încă un an și avem impresia că a trecut prea repede. A trecut fără să știm. Dacă nu profităm de fiecare secundă pe care o avem, ni se va părea că timpul a trecut fără să știm. Pentru că nu l-am folosit în interesul nostru. Și vom spune mereu ce repede a trecut.

Când am cunoscut-o pe EA, timpul nu s-a oprit. Dar a devenit ceva conștient pentru mine. A fost acel moment în care m-am regăsit și ne vom regăsi toți la un moment în viata noastră. A fost momentul când timpul m-a învățat cea mai importanta lecție, el aduce persoane în viața noastră când trebuie și când avem nevoie. Timpul știe cel mai bine când să îi aducă în viața noastră. Îi aduce ca pe o lecție, dar câteodată îi aduce și să rămână. Aici intervine mentalitatea noastră. Nu conștientizăm în ce categorie să îi încadrăm și suferim când pleacă. Dar rolul lor în viața noastră a fost finalizat.

Când ne sunt aduse persoane în viața noastră, credem că vin acolo să rămână permanent. Ne atașăm de trăirile pe care le simțim fiind alături de ei. Ne atașăm de lecțiile aduse de ei în viața noastră. Poate că, involuntar, ne atașăm doar de acele trăiri și lecții și nu de persoană. Asta diferă de la o persoană la alta, de starea în care ne aflăm, de stadiul de înțelegere pe care îl avem.

Privind retrospectiv, am făcut această alegere de multe ori în viață. M-am atașat de felul în care mă simțeam, nu efectiv de persoană, și de aceea poate nu au avut nici o finalitate relațiile mele. Probabil când vom întâlni persoana care este destinată să rămână în viața noastră, ne vom da seama de acest lucru. Vom știi că este persoana care a venit să ne atingă sufletul pentru totdeauna.

Pot spune că prin fiecare femeie pe care am avut-o pat, m-am îndrăgostit mai mult de mine. Narcisismul a fost o constantă în viața mea. Constantă pe care am adus-o în plan conștient recent. Am fost captivat de ceea ce aducea el în viața mea și m-au atras din ce în ce mai mult senzațiile pe care le aveam. Îmi încărcam orgoliul prin ele și sentimentul era plăcut. Dar ca orice senzație plăcută, am căutat-o din ce în ce mai mult. Așa apar adicțiile care ajung să îți controleze viața, prin nevoia de mai mult.

Dragostea aceasta exagerată față de mine a mascat un dispreț față de sinea mea. Am avut întotdeauna o dorință de superioritate și întotdeauna am fost preocupat de obținerea succesului și a puterii. Am crezut că mi se cuvine totul și am căutat mereu atenție și admirație din partea celorlalți. În mare parte am găsit-o mereu.

Am construit încă din copilărie o imagine falsă a mea pentru a mă putea descurca în lume. A fost un mecanism involuntar de apărare atunci, și, fiind atras de acele senzații, am purtat-o cu mine întreaga viață. Imaginea aceasta însemna o mască purtată constant în relaționările cu alții. M-a obosit intelectual și emoțional purtarea ei. Mi-a epuizat aceste resurse. Este greu și obositor să arăți mereu ceea ce în adâncul sufletului nu ești cu adevărat. Să porți o mască pentru a-ți satisface ego-ul și orgoliul, în timp se va vedea. Și sunt persoane care pot vedea dincolo de ele, pot vedea în sufletul tău.

Am fost mereu în gardă să nu fiu văzut așa cum am crezut că sunt de fapt și prin acest lucru am respins multe persoane din viața mea. Am abandonat eu, înainte să fiu văzut cu adevărat și să se ajungă la ce am crezut eu că este inevitabil, abandonul. Inconștient am considerat că nu merit ca persoanele să rămână lângă mine.

M-am îndrăgostit de imaginea mea în ochii altora pentru că nu am fost capabil să mă iubesc pe mine pentru ceea ce sunt. M-am îndrăgostit de reflexia mea și nu de sinele meu autentic. Și mă iert pentru faptul că până acum nu m-am privit cu adevărat în interior. Nu am încercat să mă vindec și să fiu fericit. Mă iert pentru faptul că am preferat să mă mint că totul e bine și să trăiesc tot timpul cu sentimentul că nu sunt împlinit și că eu sunt de vină pentru tot.

Prin aducerea unor lucruri în plan conștient găsim răspunsurile vieții noastre lăuntrice. Putem, cu claritate, să ne analizăm și să vedem situații peste care am trecut, situații din care puteam să învățam, situații din care puteam să ne cunoaștem cu adevărat, trăiri care ne duceau spre fericire. Însă toate au un timp. Aceasta e frumusețea timpului, le aduce când ești pregătit să le primești. În ultima perioadă timpul mi-a adus multe, fiind pregătit acum să le aduc în planul meu conștient. Rănile abandonului și frica de a rămâne singur, narcisismul, frica de intimitate, frica de a ieși din bula de confort pe care tot inconștient am creat-o și multe altele. Toate sunt legate printr-un singur numitor comun, EU.

E greu atunci când ești conștient de tine și de trăirile tale. Ele devin vii și sunt momente când acestea nu ne fac plăcere, însă este ceva real. Este oglinda noastră autentică. Mă prefer acum, decât persoana care trăia cu iluzia fericirii, cu o iluzie falsă că totul este bine în viața mea.
Ar fi mai ușor să mă mint singur. Să mă prefac că totul este bine și că nu s-a întâmplat nimic. Așa cum face mai tot omul din ziua de astăzi. Dar asta înseamnă să-mi înăbuș caracterul, să-mi ascund sentimentele și să mă ascund de mine însămi. Oare ce ar fi mai greu? Să mă mint că totul este bine și să trăiesc tot timpul cu sentimentul că nu sunt împlinit sau să fac față adevărului despre mine? M-am mințit atâția ani că totul în viața mea este roz. Că totul este bine. M-am mințit pentru că nu eram pregătit să mă văd cu adevărat, să-mi aduc în plan conștient sentimentele. M-am mințit că totul este bine pentru a mă ascunde de mine.

Știu acum că suntem fericire. Fericirea este esența persoanei care suntem cu adevărat. Cu cât îi permitem mai mult să existe, cu cât o simțim mai mult, cu atât mai ușor ne este să devenim expresia fericirii autentice.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.