0 0

IV

   Ryan, a ieșit din camera tronului val vârtej, luând-o la fugă pe holurile interminabile ale castelului. Emma nu se simțea bine și nimeni nu s-a deranjat să-l anunțe și pe el. Era nervos, supărat și neputincios, se opri în loc preț de câteva momente până când pumnul său făcu contact brutal cu suprafața dură a peretelui.

  - Să le ia dracu de ranguri ! țipa înjurând în barbă, pentru un prinț un astfel de comportament era inadecvat, dar de când îi pasă lui de ceea ce spun alții? liniștindu-se își continuă drumul hotărât spre aria servitorilor, iar cu fiecare pas, inima i se strângea precum un purice, îi era teamă să de a ochii cu cea pe care o iubește, dar, în adâncul inimii sale știa ca are nevoie de el mai mult decât orice. Ajuns în fața camerei, a luat o gură mare de aer și-a regulat respirația și a bătut ușor la ușa, intrând neinvitat când nu a auzit nici un răspuns.
-Căpșunico, dormi? a întrebat șoptit acesta închizând ușa în urma sa și așezându-se pe pat.
  -N-Nu, c-ce faci aici? a răspuns stins .
  -Am venit să te văd. Mama, mi-a spus că nu te simți bine. Arzi.. constată așezându-și mâna pe fruntea ei .
  -R-regina? a mormăit afundându-se mai bine în așternuturi .
  -Da. Așteaptă-mă, mă duc să aduc apă caldă. zâmbi dulce spre aceasta ridicându-se de pe pat.
  -Dacă te vede cineva? întreabă rușinată fata.
  -Am avut și eu nevoie de putina mângâiere. Dacă înțelegi ce vreau sa zic. făcându-i cu ochiul și ieșind din camera, făcând-o pe Emma sa roșească mai rău decât o căpșună, știa la ce se referea Ryan, deși nu îi propusese niciodată asta, oftă afundându-se mai bine în așternuturi.
 Capul îi bubuia lui Ryan, gândul îi era undeva departe și nici el nu își putea explica ce se întâmpla cu el. Era afară, umplând o găleată ca mai apoi sa o încălzească și să se întoarcă la Emma, era răcoare, iar stelele luminau neîncetat pe cerul nopții. Priveliștea îl calma pe Ryan, pași leneș spre intrarea în castel, încercând sa nu dărâme nimic în calea sa.
 A revenit în camera mică după un sfert de ceas, respirația Emmei era regulată pe semne ca a adormit, a luat loc pe podea și a început sa înmoaie prosoapele ca mai apoi sa le așeze grijuliu pe fruntea fetei, obținând un mârâit din partea sa, făcându-l sa zâmbească. Chiar dacă avea doar nouăsprezece ani, Emma în adâncul sufletului sau era încă un copil, care a suferit și a muncit prea mult de mică.
Buzele lui Ryan s-au așternut timid pe mâna fetei, sărutând-o ușor.
"O sa se întâmple lucruri interesante la bal" vorbele mamei sale ii răsunau în mine. Dacă mama sa a spus asta, înseamnă ca ceva mare o sa se întâmple, iar el nu putea decât sa aștept ceea ce îl enerva teribil, ura sa fie neputincios.
Era concertat sa privească stelele pe micul geam, nesesizând că Emma a început sa se foiască, ridicându-se în fund și frecându-și ochii cu palmele.
-Nu ai plecat? a șoptit fata întorcându-și fata spre Ryan
-Nu. a răspuns acesta așezându-și mâna pe fruntea sa. Încă arzi, iar hainele îți sunt ude, trebuie sa te schimb. pași lui se îndreptau spre micul dulap scoțând din el o bluza și o pereche de pantaloni, pe care el i-o oferise fetei cadou la una din aniversările sale, era neobișnuit pentru femeile din acea perioada se poarte pantaloni, dar lui ii plăcea.
-Poți sa ieși? întreba fata obținând o încruntătură de la băiat.
-Nu. a spus hotărât, mai aprinzând încă o lumânare și punând un lemn pe foc. Întoarce-te cu spatele la mine. ii ordona acesta.
-R-Ryan.. nu se cuvine. jucându-se cu degetele în poală.
-Te știu de când erai mică, căpșunico. Crede-mă nu am să te ating în vreun fel, vreau doar sa te șterg și sa te schimb. Atât. zâmbi, tonul ii era schimbat.
Fata aprobă din cap, realizând ca își petrecuseră multe nopți împreuna iar el nu încercase nimic. Când i-a ridicat cămașa, ochii i-au căzut pe mai multe cicatrici de pe spatele fetei, niciodată nu o văzuse dezbrăcată deci nu avea de unde sa știe ce se întâmpla cu ea dacă nu-i povestea. Și-a trecut absent degetele peste cicatricea mare.
-Cum s-a întâmplat asta? a întrebat ștergându-i spatele cu un prosop cald
-Când aveam doi ani, după ce i-am spus Reginei, mama. a șoptit fata tristă, făcându-l pe Ryan sa se încrunte.
-Cine ? a reușit sa șoptească după ce a terminat de șters .
-Eleonora. a răspuns încet fata.
-O omor! a țipat Ryan cuprinzând trupul fetei în brațe.
-A trecut, Ryan.. a șoptit fata .
-Nu ma interesează! Tot o sa plătească ! tonul ii era schimbat, era tonul printului. Trebuie sa te odihnești, somn ușor. a adăugat stingând lumânările ca mai apoi sa ii sărute fruntea care arde.
-Somn ușor. Ryan. a reușit sa adauge fata căzând într-un somn profund.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.