0 2

Capitol 1

Într-o zi frumoasă de mai, cei cinci colegi ai departamentului de Product Management luau o pauză după masa de prânz, bucurându-se de soarele cald care se strecura printre frunzele copacilor din părculețul aflat lângă cladirea în care lucrau.Erau mai multe măsuțe de acest gen, cu bănci din lemn, care se încadrau plăcut în peisajul destul de natural pe care acest spațiu încerca să îl ofere, facând notă discordantă față de cladirea impresionantă și modernă care se ridica în apropiere.

Dar această masă era a lor. De aproape doi ani de când formaseră această echipă, nimeni altcineva nu se aseza la ea în pauza de pranz. Ei mereu comparau situația cu cea din facultate, când erau tot colegi la diferite departamente, iar în pauze se întâlneau la locul lor din campus, pe care nimeni altcineva nu îl ocupa. Doar crescuseră în acești ani, însa erau priviți la fel de cei din jur. "Cercul" le era pe atunci numele și datorită unor colegi din facultate care urmaseră aproximativ aceeasi carieră ca și ei, și care lucrau în aceeeași clădire, porecla îi urmărea chiar și acum.

Dar nu îi interesa. Deveniseră imuni la bârfe și privirile pline de invidie.

Erau cei mai buni. În facultate aveau cele mai bune note, mereu lăudați și privilegiați în același timp de către profesori, iar acum în cadrul firmei care se ocupa de dezvoltarea jocurilor online, formau cea mai eficientă echipă, jocurile lor fiind de fiecare dată un succes garantat. Pentru că erau foarte buni prieteni și foarte apropiați refuzaseră să aibe fiecare birou individual și au vrut să împartă același open space, ajutându-i astfel să comunice mult mai ușor.

Erau și cei mai frumosi, fiind priviți chiar ca supermodele, iar în timpul facultății chiar pozaseră împreună pentru o revistă, povestea lor fiind cunoscută în cercuri mult mai înalte, datorită faptului că erau în acelasi timp moștenitorii unor afaceri destul de profitabile.

Sofia și Ross erau doi gemeni ai unei familii care avea o afacere în domeniul farmaceutic. Din fericire pentru ei, care nu erau deloc atrași de acest domeniu, afacerea urma să fie preluată de fratele lor mai mare, ceea ce lor le dăduse astfel libertatea de a-și alege drumul pe care îl vor.

Mama lui Thomas era o faimoasă creatoare de modă care conducea un imperiu în acest domeniu și astfel el era furnizorul principal al celor mai exclusiviste haine pentru prietenii lui. Mereu fusese înconjurat de fete dornice să primeasca câte un o creație unică, dar când ceilalți prieteni apăreau, acestea dispăreau imediat, unele știind că nu își au locul lânga ei, altele fiind expediate subtil chiar de către el. Situația aceasta era des întâlnită în facultate, până când Thomas și Sofia au început să formeze un cuplu și de atunci toate pretendentele au fost nevie să păstreze distanță, continuând totuși să admire de la distanță. Nimeni nu reușea să intre în cercul lor.

Dar cei mai mulți admiratori aveau ceilalți doi, Lara Pearce și Andrew Cowleson. Erau considerați cei mai frumoși, dar și cei mai inabordabili. Mulți îi priveau ca pe niște persoane imposibil de abordat și foarte arogante, însă ei erau și cei mai indiferenți la aceste vorbe. Singurii care contau erau prietenii lor, singurii care îi cunoșteau cu adevărat și care știau că aceste caracterizări sunt cât se poate de false. Dar le plăceau să păstreze totuși aceste aparențe.

Lara si Andrew se știau de mult mai mult timp, deoarece parinții lor erau prieteni de familie, care pe langă multe alte afaceri, aveau împreuna și compania care se ocupa de aceste jocuri. Ei erau următorii în linie la conducerea acestui business, de aceea dădeau foarte multă importanță jobului și doriseră ca alaturi de prietenii lor să creeze acest departament, oarecum independent de restul firmei, dar folosindu-se totodată de resursele și personalul companiei. Erau un fel de Vatican, dornici să dovedească tuturor că pot face o treabă foarte bună fără să fie privilegiați. Și până acum le reușea mai bine decât sar fi așteptat oricine. Ei nu fuseseră surprinși de succesul primului lor joc, spunând foarte liniștiți că a fost o nimica toată și că oricând pot să construiască o companie mult mai puternică decât a părinților lor. Aceștia din urmă, conștienți de talentul copiilor lor și al echipei pe care aceștia o aveau, îi convinseseră să rămână în companie oferindu-le libertate absolută.

Astfel că cei cinci chiar dacă plecau foarte des în concedii, atunci când situația o cerea, se strângeau cu toții în camera unuia dintre ei și lucrau împreună până când adormeau pe jos sau câte trei printr-un pat.

Lara și Andrew fuseseră colegi încă din liceu și mereu se consideraseră rivali în ceea ce făceau. Era un joc de-al lor, de a scăpa de plictiseală , dar și pentru a face această prietenie mai interesantă. Rivalitatea era legată în general de succesul pe care îl avea fiecare, cine are cele mai bune note, cine are cele mai bune rezultate, cine crează jocul cel mai de succes, cine a avut ideea cea mai profitabilă, cine are mașina cea mai frumoasă, dar niciodată această rivalitate nu a dus la certuri. Era un joc amuzant care se juca cu mare plăcere. Și chiar dacă mulți se asteptau ca cei doi să ajungă împreună, eu nu dădeau semne să aibe aceeași intenție. Fiecare își vedea de viața sentimentală, Andrew având mai mult succes la acest capitol. Aici nu era rivalitate. Daca Andrew era văzut destul de des în compania multor fete scoase din reviste, Lara prefera să fie singură. Avusese câteva relații, dar conform spuselor partenerilor, se terminau din cauza ei, pentru că era prea indiferentă.

Acesta era și subiectul zilei de azi, când Sofia îi reamintea Larei de interviul pe care o prietenă de-a lor vroia sa i-l ia acesteia legat de această temă.

- I-am zis că nu sunt persoana potrivită pentru interviul acesta. E pierdere de timp pentru mine și ar fi un eșec pentru ea, spuse Lara cu mâinile în buzunarul pantalonilor, lungindu-și picioarele pe sub masa de lemn.

Soarele îi atingea obrazul și își lasă capul pe spate pentru a se bucura de senzația caldă.

- Care era subiectul? întrebă Ross.

- Dragostea adevărată, răspunde Sofia.

Un val de fluierături vine din partea lui Ross și al lui Thomas.

- Subiectul preferat al fetelor! continuă Ross, rânjind.

- Nu și în cazul domniței aici de față, răspunde Sofia vizibil nemulțumită. Ea nu crede în dragostea adevărată.

Lara oftează știind ce urmează.

În celălalt capat al mesei, din aceeași poziție leneșă, Andrew iși deschise încet ochii privind-o pe aceasta. De fapt toți se uitau la ea așteptând o explicație, pentru ca era prima dată cand auzeau acest lucru. O știau ca fiind o fire mai dificilă, dar nu asta era prea mult.

- Fiecare are dreptul la o opinie și fiecare simte diferit, corect? întrebă Lara deschizându-și ochii și privindu-și prietenii, care o aprobară. Așa cum unii cred in Dumnezeu, chiar daca nu îl văd și nu îl ating, așa ei cred și în iubirea asta nebună care le taie respirația și care îî face sa fie iraționali. Cele două sunt foarte asemănătoare ca și credință și sentimente. Eu însa nu cred în niciuna. Eu cred în energii așa cum cred în afectiunea dintre doi oameni ca și relatie matură și ratională. Fluturii nu au existat niciodată în stomacul meu și mereu am fost constientă de sentimentele mele pentru persoana cealală, astfel că nu m-am aruncat niciodată cu capul înainte atunci când mi-a placut cineva cu adevărat.

- Înseamnă că nu ți-a plăcut cu adevarat, comentează Andrew, încruntat. Cu toate că mi-e greu să cred ca nu ai fost indragostită niciodată...

- Am fost îndragostită, dar în același timp am fost și rațională. Eu nu sunt ca toate femeile pe care le vezi în filme că plâng dupa un tip care le-a părăsit sau că stau cu mâna pe telefon toată ziua așteptând să fie sunate. Am intrat în toate relațiile fără așteptări și o voi face în continuare până când o sa întâlnesc unul la fel de matur și de rațional ca și mine, care vede această relație ca un parteneriat, nu ca o flacără ce se va stinge într-o zi și va distruge toate planurile de viitor ale cuplului.

Andrew o privește mijind ochii. E suprins de părerea prietenei lui pe care credea că o cunoaște mai bine ca oricine.

- Știam că ești obsedată de control, dar nu credeam că mergi atât de departe.

- Nu e vorba de control aici, este vorba de sinceritate și rațiune.

- Poți sa fi sincer și rațional și să iubesti pe cineva din tot sufletul, cât să simți că mori dacă nu ești în brațele celuilalt cât mai repede.

- Romanticule, se auzi comentariul soptit al lui Ross, dar Andrew îl ignoră, privirea lui fiind fixată pe Lara.

- Eu în cei 26 de ani ai mei am reușit să îmi stăpânesc astfel de sentimente, care, așa cum am zis, duc la flacăra aia care se duce destul de repede.

- Deci este vorba de control, spune Andrew.

- Dacă tu vrei sa rezumi la cuvântul ăsta, atunci așa să fie. Oricum i-ai spune, pentru mine este la fel de bine.

- De ce?

- Pentru că pot. Tu, de exemplu, nu ai putea să o faci.

Acesta face o pauză analizând-o. O idee îi trece prin minte și zâmbește în colțul gurii. Lara observă și mijește ochii.

- Te provoc, spune Andrew, fără să stea prea mult pe gânduri.

Astea erau cuvintele magice care lansau cele mai interesante jocuri între cei doi. Ceilalți trei începură sa aplaude cu entuziasm, urmărindu-i curioși pe cei doi.

- A trecut ceva timp de la ultima provocare! Da! Da! Hai să auzim!

- Probabil că și eu am o problemă cu controlul, însă eu recunosc asta și stiu că pot sa renunț la el oricând. Dar tu nu poți, așa că te provoc.

Lara ascultă cu atenție, ridicându-se încet pe scaun.

- Continuă.

- 24 de ore sunt sclavul tau, fac tot ce îmi ceri tu, iar dupa 24 de ore schimbăm rolurile. 24 de ore poți să faci ce vrei cu mine, de la cărat geantă, la curățat praful prin casă. Ai tot controlul asupra mea și nu am voie sa comentez. Dacă greșesc sau refuz, poți să mă pedepsești. Care renunță la înțelegere, pierde jocul.

Andrew să fie sclavul ei pentru 24 de ore era mai mult decât și-ar fi putut dori vreodată. Să îl chinuie și să il facă să îi mănânce din palmă, era ceva la care nici îndraznise să viseze. Desigur că urmau și celelalte 24 de ore în care se inversa treaba, așa că întrebă cu reținere care erau limitele jocului.

- Ne cunoaștem de prea mult timp să nu avem încredere unul în celalalt că nu ne vom face de răs și nu o să ne batem joc unul de celălalt. Adică nu o să ma pui să mă arunc în fața mașinilor sau să umblu gol prin firmă. O să îți spun "Stăpână" și tu mi te vei ardesa la fel.

Interjecții pline de uimire se auziră din partea celorlalți.

- Eu cred că 24 cu 24 e prea puțin. Aș propune ca jocul să dureze macar 4 zile cu totul, se auzi vocea lui Thomas.

- 6. Trei zile fiecare, cate 24 de ore prin rotație, adăugă Andrew. Eu pun ca miză mașina mea.

Din nou interjecții pline de uimire și entuziasm din partea galeriei.

Lara arunca o privire spre parcare unde se afla mașina lui Andrew, un Mercedes GT Roadster negru, cu interior argintiu, pe care cu greu îl convinsese doar o singură dată să o lase să îl conducă, fiind cea mai prețioasă bijuterie a lui. Ea conducea un Porche 911 Carrera care ulterior aflase că fusese pe lista de preferințe a lui când achiziționase ultima mașină. Însă ea o avea deja de un an și el fusese astfel nevoit să aleagă altceva.

Deci miza era foarte tentantă. Dar oare era capabilă să se lase cu totul în mâinile lui atâtea zile? Îl cunoștea de prea mulți ani ca să nu aibe încredere în el, că nu va depași nicio limită a bunului simț.

- Ok. Și eu pun ca miza mașina mea, daca ești de acord, raspunse cu hotărâre, făcând un pas spe el.

Andrew urmă gestul și îi strânse mâna întinsă pentru a pecetui pactul.

- O singură completare mai am, spuse Andrew. Vom sta non-stop împreună, adică o să dormim în aceeași casă, a ta sau a mea, în funcție de rândul cui este sau unde decide fiecare.

Lara se încruntă.

- Hai că e rezonabil, sări Sofia, nu e ca și când nu ați mai dormit în aceeași casă, ba chiar în același pat.

Argumentul acesteia avea sens și pentru Lara, care acceptă.

Ochii lui Andrew sclipiră.

- Începând din momentul acesta, game on. Stăpână. Te las prima, ca să vezi cam cum trebuie să se comporte o persoana care știe sa renunțe la control.

Lara nu își putu stăpânii zambetul plin de satisfacție. El mersese până în pânzele albe pentru a o atrage în această provocare, dar știa că prima ei acțiune îl va face să regrete imediat propunerea acestui joc. Îi strânse mâna și se uită în ochii lui de un verde puțin mai închis decât erau ochii ei. Era mai înalt cu aproape 20 de centimetrii și pe chipul lui cu ten alb, par șaten închis și buze frumos conturate, putu citi imediat că și el avea un plan ascuns. Era aproape seducător de malefic.

De-odată chipul lui deveni blând și vocea foarte calmă.

- Deci, Stăpână, pot să îți țin geanta până în birou?

Fu puțin luată prin surprindere de schimbarea lui bruscă, și oarecum amuzată, dar clipi de cateva ori și zâmbind la fel de malefic cum zâmbise el mai devreme, îi spuse.

- Da, te rog, dar înainte să plecăm trebuie să dau un telefon.

Și apelă numărul asistentului tatălui ei.

- Mike, am o rugaminte. Trimite pe cineva la mine să îi dau cheia de la mașină și să o parcheze la mine acasă. Urmatoarele zile o să conduc mașina lui Andrew.

Audianța explodă.

Reacția lui însă a fost să închidă ochii cateva secunde, mai mult ca sigur înjurând în gând, și apoi să se căute în buzunarul pantalonilor și să îi întindă cheia de la mașina prețioasă.

- Voi fi cel mai fericit om de pe Pămând când Stăpâna îmi fac conduce mașina.

- Sunt convinsă!


Lara era toată un zâmbet chiar și când au ajuns înapoi la birou. Se astepta ca atitudinea lui sa se schimbe, însa se pare că el își luase rolul foarte în serios și continua să fie la fel de serviabil. O singură dată se adresase celorlalți rugându-i să trateze cu serioziate acest joc și să nu facă glume proaste legate de subiect sau de atitudinea pe care el trebuia să o aibe față de ea. Cu greu aceștia se conformaseră, însă continuau să fie uimiți de seriozitatea cu care el chiar își intrase în rol.

- Zici că e născut pentru a fi sclav, șoptea Thomas iubitei lui, care îl împinge cu un cot, pentru a-l reduce la tăcere.

Andrew aude remarca și îi aruncă o privire tăioasă prietenului lui, acesta din urmă facându-se mic instant.

- Sunt prea nerăbdătoare să conduc mașina, spune de-dată Lara, vizibil entuziasmată. Andrew, hai să încheiem pe ziua de azi și să mergem la o plimbare.

- Cum dorești, Stapână, raspunde el privind în jos.

Vocea lui blândă și tot comportamentul acesta o facea să îl priveasca cu alți ochi.

Andrew era în general un tip dur, rece și foarte calculat. Avea un suflet bun și poate că ea a fost singura care a văzut și acea latură sensibilă în toți acești ani, însă acum îi este foarte greu să se obișnuiască cu acest nou el, pe care nu l-a cunoscut niciodată. Nu l-ar fi crezut capabil să se manifeste atat de umil, oferindu-se să facă tot felul de sarcini pentru ea, de multe ori sugerându-i cum se poate folosi de el, ca și când încearcă să o învețe, dar de fiecare dată cu privirea în jos, ca un adevarat servitor care nu își privește în ochi stăpânul, considerând că nu este la același nivel cu acesta, cât să își permită să îl privească ca pe un egal. Acesta era un Andrew total diferit și Lara nu putea să nu se întrebe cum de el știa să joace acest rol atât de bine.

După ce se plimbară prin LA și pe lângă oraș, Lara dorind să vadă adevărata putere a mașinii, pe drum spre un mall, aceasta își reaminti dilema ei și îl întrebă:

- Cum de te pricepi atât de bine la rolul de servitor?

- Sclav, o corectă el blând.

- Corect. Este o diferență. Deci?

El ezită.

- Pur și simplu am citit câte ceva legat de acest subiect mai demult. Mi s-a părut fascinant acest contrast între control total și lipsa totală de control. Cât despre diferență, pe un servitor îl tratezi cu respec și este liber să plece când nu mai vrea să continue, însă un sclav apartine în totalitate stăpânului. Și el știe ca acesta din urmă are controlul, iar daca nu va face ce i se spune, va fi pedepsit.

- Dar chiar pot să te pedepsesc pentru o nimica toată?

- Poți să mă pedepsești și fără să greșesc, dacă vrei. Poți să faci ce vrei. Ai control absolut.

Inima parcă creștea când auzea cuvintele acestea spuse de el. Cel mai mare rival al ei, era acum sclavul ei, iar ea nu știa cum să profite de asta. Era totodată nerăbdătoare să vadă ce va face el în ziua următoare și astfel poate va mai învăta ceva pentru când îi va veni rândul. Oare de aceea a propus el cele 3 reprize?

- De ce nu ai rămas doar la 24 de ore? îl intebă concentrându-se în același timp la condus și pentru prima dată regretă că trebuia să conducă și nu putea să îl privească chipul.

Dar imediat își dadu seama că el era la fel ca în ultimele ore: calm, blând și fara să schițeze ceva negativ pe chip.

- Vei avea ocazia să mă vezi și pe mine în acțiune și poate că o să te inspiri pentru următorea zi când o să îți vină rândul.

Exact cum banuise și ea.

- Interesant joc, spuse ea încet. Îți place să fi așa?

- Este o premieră... interesantă.

- Cred ca te-ai docmentat puțin mai mult legat de subiect, pentru că te pricepi foarte bine la el.

- M-am documentat legat de multe la vița mea. Important acum este ca tu să fii mulțumită de mine, pentru că voi face tot posibilul să îmi fac Stăpâna fericită.

Auzindu-l cum vobește, nu știa daca să râdă sau să fie tot mai șocată. Se mulțumi să rămână tăcută și să conducă până la primul mall.

Nici acolo el nu își ieși din rol. Spre suprinderea angajatelor care îi priveau întrebătoare, mai ales cand ea îi ceru parerea despre ținutele probate.

- Stăpână, arăți minunat în ambele rochii pe care le-ai probat. Ar fi o pierdere pentru ele ca și creații să nu fie purtate de tine.

Cuvintele pompoase i-au pus capac Larei care începu să râdă în hohote. Îl vedea cum se abține să rămână umil și serios, așa că printre hohote îi spuse:

- La dracu' Andrew, ia o pauză 2 minute și recunoaște ca toată povestea asta devine ridicolă și tot mai amuzantă în același timp.

El zâmbi sincer și pentru prima dată privirea lui se încrucisă cu a ei.

- Am exagerat?

- Replica asta a fost cea mai siropoasă pe care am auzit-o în toată viața mea. De unde le scoți?

El ridica nevinovat din umeri.

- Te rog să îmi spui că tu mâine nu te aștepți să fiu la fel de lingușitoare, că nu pot!

- Dar ăsta e tot amuzamentul! Că trebuie să faci ce nu poți în viața de zi cu zi. Trebuie să îți depășești limitele, Lara.

- Nu știu daca o să pot... recunoscu ea pierzând zâmbetul încet.

- Până la finalul jocului o să vezi că va fi mult mai ușor. De aceea am sugerat ca eu să fiu primul în acest rol, ca tu să ai ocazia să observi și să înveți. Azi și mâine o să înveți cam cum se joacă acest joc.

Privirea lui era patrunzătoare și Lara simți un val de neliniște. Respiră adând.

- De ce am impresia că și azi tot tu ești cel care are controlul?

În acea clipa privirea lui coborâ spre podea.

- Stapâna are controlul. Și o să stie ce să facă cu el.

Plecară din magazin și mai petrecură cateva minute prin mall până când afară se înoptase și începuse să li se facă foame. În timpul ăsta, Lara îi ordona acestuia să își cumpere și el haine de schimb, pentru ca nu mai aveau să treacă pe la el pe acasă să facă un mic bagaj.

- Dă-mi voie să gătesc pentru tine azi spuse el rugător, când discutau despre mâncare.

- Mă gândeam să comandăm. Oricum eu nu mă prea pricep la gătit.

- Cum dorești.

- Dar cum nu prea știu ce altceva aș putea să te pun să faci pe acasă, cred ca este o idee bună.

Ajungând la reședinței ei, Lara își văzu mașina proprie parcată, așa că pe aceasta o opri alaturi.

- Ce bine le stă împreuna, aici în garajul meu...

Inclusiv Andrew zâmbi la replica ei, dar fără să comenteze.

Apartamentul mare era situat la ultimul eraj. Amândoi aveau obsesia asta, de a sta cât mai sus și de a avea o priveliște cât mai frumoasă.

- La naiba, spuse ea de-odată. Am uitat sa iau rufele de la curățătorie.

- Am să mă duc imediat eu să le iau. Dar înainte de a pleca, aș vrea să îți pregătesc o baie caldă, în care să te relaxezi până mă întorc. Iar după aceea, dacă vrei, pot să îți fac un masaj să te mai relaxeze.

- Daaaa, tu chiar te pricepi la masaj, își aminti ea imediat. Ai fost cam rău în ultimul timp și nu cred că mi-ai mai facut un masaj de ani de zile.

- Am să mă revanșez azi, Stăpână. Asta dacă nu vrei să mă și pedepsești că a trecut atâta timp.

Era serios, ceea ce o fac și pe ea sa devină la fel. Era unul din puținele momente în care el o privea în ochi, dar cu aceeasi umilință pe chip.

- Dar nu știu cum să te pedepsesc.

El nu îi răspunse și trecând pe lângă ea, întră în baie unde începu să pregăteaca cadă cu apă. Lara căută prin geantă bonul de la curățătorie, gândindu-se în continuare la ultimele ei cuvinte. Cu ar putea să îl pedepsească? Sau mai important: vroia să afle?

După câteva clipe Andrw reveni în livingul mare, având mânecile suflecate la camașa albă pe care o purta. Blugii negrii pe care îi avea pe el, erau acum cu stropi de apă pe ei.

- E bine că ți-ai cumpărat niște haine de schimb.

- Dorești să te ajut să te pregătești pentru baie? În câteva minute cada o să fie plină.

- Cum ai putea să ma ajuți? întrebă intrigată, find pentru prima dată când auzea așa ceva.

El se apropie de ea oprindu-se la un pas.

- Pot să te ajut să te dezbraci și să îți prind parul dacă vrei să nu îl uzi.

Pe cât de indecent suna, pe atât tonul lui și chiar privirea lui păreau foarte inocente și lipsite de orice alt tip de intenție. Era aproape tentantă să îi accepte propunerea, dar își scutură capul imediat.

- Sunt sigură că mă descurc la capitolul ăsta.

- Un sclav nu își lasă stăpâna să facă nimic. De aceea m-am oferit.

- Ești un scalv prea conștiincios, și îl bătu ironic pe umăr. Preiau eu de aici si baia, tu fugi după rufe și sper să fiu gata până te întorci. Abia aștept masajul promis.

- Un pahar de vin?

- Doar dacă bei și tu.

- Eu o să servesc după ce mă întorc. Dar este ideal de savurat în timp ce vei sta în cadă.

- Adu-mi-l în baie. Bonul e pe măsuța din living împrună cu cheile de la apartament și de la mașină, îi spuse ea peste umar înainte să intre în baie și să închidă ușa în spatele ei.

O clipă a rămas cu spatele rezemat de ușa care o separa de el și se simți mai ușurată. Încă nu reușea să își intre în rol și totul i se părea foarte ciudat. Totul chiar era foarte ciudat. Dar acceptase și nu mai putea da înapoi. Mașina lui era prea frumoasă să îi scape printre degete. Trebuia să continue cu tot jocul ăsta nebun.

Opri apa care deja umpluse cada în timul în care ea se dezbrăcase de haine și îmbrăcase un halat subțire, când auzi un ciocănit în ușă.

Andrew intră cu paharul așezandu-l pe un scăunel lângă cadă.

- Pot măcar să te ajut să îți prinzi părul?

Ea oftă, dar cedă și îi întinse elasticul negru pe care îl avea în mână. Se întoarse cu fața la oglindă pentru a vedea ce face el și astel îi studia miscarile degetelor care treceau încet prin părul ei lung și șaten. Privirea îi era concentrată pe șuvițele rebele care încercau să îi scape, dar cu destulă lejeritate parea că știe foarte bine ce face, ca și când nu era prima dată când proceda așa.

- Ai mai prins părul și altor fete?

Întrebarea ei l-a luat prin surprindere, și privirile lor s-au intersectat în oglindă. Privirea lui nu mai era a unui sclav. Dar imediat a clipit și și-a îndreptat atenția spre coada de cal, pe care a răsucit-o într-un coc prins bine sub elastic.

- O dată sau de două ori. Știu să și împletesc, dar nu sunt foarte priceput la partea aceea.

După ce termină, ieși din baie, dar nu înainte de a-i șopti înainte să închidă ușa după el:

- Sper ca Stăpâna să se simtă cât mai bine. Am să mă întorc repede.

Andrew, cel mai puternic și mai plin de personalitate barbat pe care ea îl cunoștea, era scavul ei. Tot nu reușea să se obișnuiască cu asta.

Baia era minunată, aromată și relaxantă. Aproape că uitase de existența celuilalt om, până când auzi un zgomot în apartament, care o făcu să îți dea seama că se întorsese. "Masajul" își aminti imediat și se grabi să se clatească de spumă și să iasă.

El era în bucătărie, la fel cu mânecile suflecate și bugii negri.

- Cedeam că te găsesc schimbat în hainele lejere pe care le-ai luat azi.

El ridică privirea spre ea și oftă. Ceva în ochii lui o făcea să se simta mai goală decât era ea acum, purtând doar halatul subtire rozaliu, care acoperea totuși jumătate de coapsă.

- Ordonă-mi, spuse el.

- Poftim?

- Spune-mi ce să fac, și spunând asta, vărsă spaghetele în strecurător.

Ea făcu o pauză urmarindu-l cu privirea și apoi spuse cu hotărâre:

- După ce termini cu pastele, schimbă-te în ceva mai lejer și apoi vino să îmi faci masaj.

În mai putin de un minut el dispăru în dormitorul pregătit pentru oaspeți unde urma să doarmă și apoi reveni îmbrăcat într-un tricou alb simplu prin care se puteau vedea câteva fire de par de pe pieptul lui. Tricoul îi venea putin pe cop, dar nu strâns. Era mărimea lui obișnuită și nu îl mai probase, dar se pare că această croială era mai diferită. Îmbrăcase și o pereche de pantaloni de trening până la genunchi, de culoare crem, care îi scoteau în evidență picioarele lungi și frumos lucrate.

- Vrei să îți fac masajul în dormitor?

- Da, și se îndreptară spre camera respectivă, unde ea avu surpriza să descopere că el aprinsese câteva lumânări parfumate și pusese o muzică de lounge liniștitoare. Atmosfera era ideală pentru un masaj. Și nu numai.

Se întinse pe burtă, dar Andrew interveni.

- Va trebui să îți dai jos halatul, pentru ca nu pot să te dau cu ulei peste el.

Ridicând capul surprinsă, observă sticla cu ulei de corp de care ea uitase complet că o avea prin casă.

- Sunt un simplu sclav care și-a mai văzut stăpâna făcând topless de mule ori, ba chiar și în Ibiza vara trecută. Dacă te deranjează, pot să îți acopăr posteriorul cu un prosop.

În sinea ei îi dadea dreptate. De ce s-ar fi rușinat de el tocmai acum, dacă nu a facut-o niciodată în cei peste 10 ani de când se cunoștau? Scapă de halat, încercând pe cât posibil să nu își arate sânii și se lungi la loc pe pat, rămânând doar în slipul negru dantelat pe care îl purta.

Andrew își încălzi mâinile și vărsând puțin ulei, începu să mângâie spatele fin al Larei. Se concentra pe linia dreapta a coloanei, pe umerii ei, prin mișcări suave, dar ferme în același timp. Vroia sa o relaxeze, dar nu vroia să o adoarmă și nici să ii dea prea multă energie înainte de culcare. Atingea, explora, iar Lara se simtea tot mai bine, scăpând din când în când câte un geamăt plin de încântare. Mâinile lui coborau acum pe toata lungimea spatelui spre talie, insistând puțin și pe acea zonă delimitata de elasticul chilotului, apoi trecură pe picioarele lungi, mâinile lui nescăpând nici un centimetru de piele, strângând ușor, urcând de la gleznă, peste pulpă, peste partea din spate a genunchiului, pe coapsă, încet, tot mai sus, până aproape de a-i atinge lenjeria. Inima ei mai că sarise din piept simțindu-i degetele atât de aproape de locul ei intim. Pentru o clipă chiar credea că nu o să se oprească. Și mâinile lui din nou masară tot piciorul de jos pâna aproape de limită și trecură la celălalt picior, în același ritm lent, apăsat și încet, palma lui strângând cu blândețe carnea. Dar de data asta degetele lui o atinseră acolo și ea aproape că tresări. În acea clipă își dădu seama că atingerile acestea o excitau. Își simtea corpul cald și plăcut.

Era prietenul ei vechi, putea oricând să îl oprească. Era sclavul ei. Dar... tăcu.

- Te rog să te întorci cu fața în sus, sopti el și ea se conformă, trăgându-și halatul peste sâni. Stăpâna mea este minunată, spuse, sărutându-i glezna înainte de a începe să o maseze.

Mâinile lui dibace parcă venerau prin atingererile lor. Lara stătea cu ochii închiși, savurând fiecare secundă și parcă așteptând din nou momentul când el o atinse din nou subtil peste lenjerie. Nu știa dacă o făcea intenționat sau se întampla din cauza semi-întunericului din cameră, însă era ceva foarte exitant ceea ce se întampla și nu avea curajul să deschidă ochii să îl privească. O atinse din nou, dar de data asta Lara știu sigur din acea atingere că nu era accidentală. Ce joc vroia el să facă? Din instinct, își strânse coapsele, dându-i de înțeles că gestul poate fi interpretat.

Îi simți buzele calde pe mână, presărând o sărutare ca atingerea unui fluture, iar apoi mâinile lui se mutară pe brațele ei și cu același atingeri se ocupară de acea parte a corpului ei căteva minute înainte să se oprească și el să se îndepărteze de ea.

- Dacă Stăpâna vrea să continui, trebuie doar să îmi spună.

Nu știa exact la ce se referă, dar revenind cu picioarele pe pămând știa că trebuie să se controleze.

- O să am ocazia la un nou masaj și peste două zile, i-a răspuns ea ridicându-se cu grijă să îmbrace în același timp halatul, dar el imediat s-a întors cu spatele pentru a-i oferi intimitate.

- Pot să mă duc să pregătesc sosul pentru spaghete? Va fi gata în aproximativ 15 minute.

- Da, este ok.

După ce au mâncat, savurând în același timp câte un pahar de vin, Lara l-a întrebat ce ar vrea să facă.

- Am avut onoarea de a mânca la aceeași masă cu Stăpâna, chiar dacă locul meu era în bucătărie. Cred că am primit mai mult decât meritam, așa că o să fac și în continuare ce îmi ceri.

- Andrew, întrebă ea cu ezitare, eu nu o să mănânc la aceeași masă cu tine mâine?

- Ba da! răspunse el, ieșind din rol pentru o clipă.

- Atunci de ce vi la mine cu afirmații de genul ăsta? Mă faci să cred că mâine o să mă pui să dorm pe jos sau cine știe ce dracu' nebunie din asta.

Vocea ei era aproape panicată, dar el îi zâmbi și continuă calm.

- Nu o să mă port asa. Am vrut doar să îți arăt până unde ai putea să mergi tu, daca asta îți dorești de la mine. Eu maine nu mă astept nici să vorbești cum vorbesc eu, nici să fi atăt de serviabil. Mi-aș dori să fi așa, dar cred că o să te obișnuiești mai greu. Maine eu o să vreau doar să faci ce îți spun, și astfel o sa vezi cum o sa poți proceda peste doua zile.

- Deci nu trebuie să îmi fac griji?

El nu răspunde, dar îi zâmbește un pic diabolic:

- O să fii sclava mea. Ai toate motivele să îți faci griji.

Restul serii îl petrecură lucrând puțin la jocul de care se ocupau în perioada asta, pentru a recupera totodată timpul pierdut cu plimbarea lor din acea după-amiază.

Era destul de târziu când Andrew i se adresă ei:

- Stăpâna, dorești să îți fac un ceai înainte de culcare?

Ea zâmbi. Se concentrase atât de mult pe muncă și uitase de atitudinea lui.

- Da. Un ceai de fructe.

- Imediat.

Și se ridică pentru a pregăti băutura. Reveni cu ea imdiat, fix când Lara terminase ce mai avea de făcut și se simtea copleșită de oboseală.

- Mâine dimineață pot să te trezesc eu?

- Face parte din pachet? întrebă amuzată.

- Totul face parte din pachet, dar ar fi plăcerea mea.

- Atunci o sa îmi las telefonul aici și mă aștept de la tine să mă trezești la 8 și jumătate.

- La micul dejun ce ai prefera să mănânci?

Îl plăcea tot mai mult aranjamentul ăsta.

- Clătite?

- Stăpână, pot să fac orice dorești, chiar și clătite.

Răspunsul lui era cu dublu sens, ca și privirea. Umilă, dar pătrunzătoare.

- Atunci clătite. Știu că îți plac și ție.

- Îmi place orice îi place și Stăpânei mele.

Da, chiar îi plăcea de el așa cuminte, pentru că în mod normal, dacă ea cerea clătite, el cerea omletă sau mai multe clătite.

- Pot să mai fac ceva pentru tine, să te simți mai bine?

- Nu, mulțumesc.

- Nu trebuie să îmi mulțumești. Este plăcerea mea să îți satisfac toate dorințele. Dacă ai terminat treaba, îmi dai voie să te duc în cameră?

- Să ma duci? întrebă ușor încurcată.

- Da.

Și fără să aștepte răspunsul ei, o ridică pe brațele lui puternice și o purtă până în dormitor. Respirația lui caldă îi trecea prin materialul subțire al halatului, mângâindu-i sânii. De ce era ea atentă la treaba asta? Așezând-o cu grijă pe pat, o înveli cu cearceaful de mătase și îi sărută mâna înainte de a se ridica de lânga ea.

- Noapte bună, Stăpâna mea.

- Noapte bună, șopti ea.

Îl urmari cu privirea până la ușă, închizând-o în urma lui. Nu îi venea să creadă ce se îmtâmpla și felul acesta al lui de a fi. Niciodată nu a întâlnit pe cineva care să se poarte atât de atent, și pentru o clipă se gânni ca așa ar trebui să se poarte un iubit cu iubita lui, sau cel puțin așa se întâmplă în cazul unora. Ea nu avuzeze niciodată parte de o astfel de atenție, așa că era o premieră ce trăia acum cu "sclavul" ei, Andrew. Nimeni altcineva decat el, Andrew pe care nu l-ar fi crezut capabil de o asemenea atenție și delicatețe.

Adormi repede, un somn linițit, în care a avut doar un vis confuz cu Andrew sclavul atent la nevoiel ei, care se transforma încet într-un om înalt care avea un bici în mână. Acum ea era sclava.

- Stăpână, îi auzi vocea blândă și o mână caldă o mângâia pe braț, făcând-o să se rupă din visul ei și să deschidă ochii. Este opt și jumătate, Stăpână. Micul dejun și cafeaua sunt pregăite.

Cu greu a clipit de câteva ori realizând că el era real și era sclavul ei.

- Bună dimineața, Stăpâna mea, i-a șoptit el zâmbindu-i când ea a reușit să îl privească.

- Bună dimineața. Acum mă ridic, spuse ea încă adormită.

- Mă duc să dau drumul la apă pentru duș?

- Da, te rog.

- Nu trebuie să mă rogi, Stăpână. Sunt fericit că pot să fac ceva pentru tine.

Atittudinea asta cu care tot nu putea să se obișnuiască o facu să zâmbească și se ridică de pe pat, urmându-l în baie unde el pornise deja apa, potrivind-o la temperatura necesară.

Când a ajuns în bucătărie, el o aștepta cu farfurile pregătite și masa frumos arânjată.

- Dar la cât te-ai trezit, cât să ai timp sa pregătești toate astea?

- Nu foarte devreme. Am încercat pe cât posibil să nu te trezesc și sper că nu am facut prea multă gălăgie.

- Nu am auzit un sunet, poți să stai liniștit.

- Atunci sunt mulțumit și sper că ce am pregătit să fie pe placul Stăpânei.

- Sunt geniale, exclamă ea uimită și de calitățile lui culinare când gustă din clătitele pufoase.

El îi zâmbi mulțumit, dar telefonul îi începu să sune și se uita la Lara, care își dădu imediat seama că aștepta aprobarea ei. Așa ca el răspunse abia după ce ea îi facu semn că evident trebuie să raspundă dacă vrea.

Conversația fu scurtă și Lara a înțeles imediat că vorbea cu cineva de la birou.

- Întâlnirea cu clientul care are jocul cu bucătăria vrea să ne vedem azi, pentru că săptămâna viitoare pleacă din țară și ar avea mici modificari. Este ok să vina la 11 azi?

- Doar noi doi trebuie sa fim prezenți? Nu aș vrea să îi deranjez și pe restul dacă este vorba doar de niște modificări.

- Cred ca amândoi ne descurcăm.

- Atunci este ok. O să mă decid și la o altă ținută mai serioasă, decât ce aveam în minte pentru azi și cred că acum chiar trebuie să trecem pe la tine să îți iei un costum.

- Așa o să facem. Dacă îmi permiți, aș putea să te ajut să alegi ținuta pentru azi?

- Mâncăm și mergem în dressing. Sunt curioasă ce propuneri o să ai.

După ce el a strâns farfuriile, fară să o lase să se atingă de ceva, au mers în dressingul mare unde el examină cu atenție câteva ținute și apoi scoase o rochie neagră, croită să vină pe corp, până aproape de genunchi. O dungă argintie evidenția talia, ca o curea subțire.

Lara era mulțumită de alegerea lui și nu își mai bătu capul să caute altceva. Rochia venea foarte bine pe corpul ei subțire. După ce și-a strâns părul într-o coadă simplă și a aplicat puțin machiaj, doar cât să îi evidențieze ochii verzi mai bine, a ieșit din cameră, unde Andrew o aștepta să pornească spre apartamentul lui.

- Sper că în întâlnire nu o să te porți la fel ca acum... spuse ea când urcau cu liftul spre apartamentul lui.

- O să mă port așa cum dorești, Stăpâna mea.

- Oh, Doamne, cred că m-aș amuza copios de ce față ar face clientul dacă ar asista la așa ceva. Nu mai zic de faptul că probabil ar ieși pe ușă în secunda urmatoare.

- Sau poate că i-ar plăcea.

- Poate că i-ar plăcea să asiste mâine, când vor fi rolurile inversate.

- Asta sigur i-ar plăcea, zâmbi el.

- E o chestie a bărbaților, care vă face să vă simțiți mai puternici, văzând că femeia este la degetul mic?

- Nu pot să vorbesc pentru alții. Eu nu văd lucrurile așa.

- Dar cum le vezi?

El nu răspunse imediat, pentru că deschidea ușa și făcu un pas în spate pentru a-i lăsa loc Larei să intre.

- Eu vreau ca Stăpâna mea să fie fericită. Chiar și când o să fie rândul meu, tot despre fericirea ei o să fie vorba.

Trecu pe lângă el și se indreptă direct spre living așezându-se pe marginea canapelei negre. De cele mai multe ori ei toți se strângeau la apartamentul ei sau al lui, deci erau foarte familiarizați cu spațiul privat al fceluilalt. Dacă apartamentul ei era în nuanțe mult mai deschise de crem, sau crem rozaliu, locuința lui era mult mai rece, cu mult gri și negru. Mereu făceau glume de genul "Lara are apartament pentru fete, iar Anrew are apartament pentru baieți", dar ce avea și unul și celălalt era o cameră mai mică plină de tot felul de jocuri si, bineînțeles, câte cinci laptopuri.

Înainte ca el să dispară în camera lui, o întrebă dacă poate să îi ofere ceva de băut sau dacă vrea să facă ceva anume în timpul ăsta.

- Cum ar fi?

- Poți să îmi alegi tu costumul sau pur și simplu poți să te uiți la mine cum mă îmbrac.

Imaginea lui complet dezbrăcat în toată această piesă pe care o jucau, păru prea mult pentru ea și o clipă avu senzația că obrajii i se înroșiseră.

- Am încredere în tine că o să te ridici la nivelul așteptărilor mele. Acum fugi și îmbracă-te că întârziem.

Acesta se conformă și dispăru imediat.

Lara examina apartamentul pe care nu îl mai vizitase de aproape o lună, dar nu era nimic schimbat. Ultimele doua seri programate pentru jocurile în rețea, bautură sau pur și simplu leneveală și bârfă la film, avuseseră loc la ea acasă. Se strâmbă amintindu-și că pata de vin pe care îl vărsase Thomas îi stricase de tot covorașul din living și nu îl înlocuise nici până acum.

După doar câteva minute Andrew reveni, însă Lara nu putu să nu rămână impresionată de imaginea lui. Costumul albastru închis venea ca turnat pe corpul lui înalt și bine făcut. Era închis la un nasture și se vedea impecabil în contrast cu cămașa albă și teneșii albi care îi dadeau o nota jucăușă acestei tinute serioase. Părul șaten închis și-l lăsase puțin rebel, iau două șuvițe mai lungi îi cădeau peste frunte. Ochii verzi ai acestuia păreau mulțumiți de reacția ei.

- Să înțeleg că Stăpâna este fericită cu alegerea mea?

- Stăpâna spune că ai făcut o alegere foarte bună, ca și în cazul rochiei mele.

Se ridică în picioare și iși simți picioarele moi în pantofii negri cu toc înalt, dar imediat își recăpătă echilibrul, când realiză că se datora brațelor puternice care o susțineau aproape de corpul lui.

- Ești bine? întrebă el ca o șoaptă.

- Da. Pantofii sunt înalți, se scuză ea repede.

Corpul lui era cald, dar instant al ei și-l simți mult mai fierbinte.

Se îndreptă de spate și fără să mai discute, plecară spre birou.

El continua jocul care era tot mai pe placul ei. Chiar dacă Lara conducea mașina, el îi deschidea ușa de fiecare dată, ca și toate ușile care apăreau în fața ei prin cladire. Ceilalți prieteni au fost surprinși să vadă că ei încă se țin de acest aranjament. Sofia a fost cea care s-a uitat prima dată la ceas și i-a anunțat ca mai au trei ore până când urmau să schimbe rolurile. Toți erau curioși să vadă și reversul medaliei, dar mai ales Lara. Nu știa cum o să se descurce și nu prea era încântată că va trebui să îi cânte în strună 24 de ore, însă se consola cu gandul ca el îi spusese că o va ajuta și îi va spune ce să facă, iar dacă o va supăra cu ceva, va avea apoi 24 de ore ale ei pentru a se răzbuna.

După întâlnirea cu clientul, care a decurs foarte bine, cei cinci au mers să mănânce, după care s-au oprit ca și în ziua precedentă la aceeași masă în parc pentru câteva minute de relaxare. Dar Lara nu era deloc relaxată. Cu cât timpul ei se apropia de expirare, cu atât devenea mai neliniștită, neștiind la ce să se aștepte. În acelaș timp se simțea intrigată și dornică să vadă ce i-a pregătit el. Andrew fusese un servitor perfect. Oare ea cum o să se descurce? Ce o să o pună să facă?

- Cred ca e timpul să faceți schimbarea, spuse Ross, frecându-și palmele și rânjind exagerat.

Toți se uitară la ceas, mai puțin Lara si Andrew care se priveau în ochi. Știau că e momentul.

Privirea lui nu mai avea nimic bland sau umil în ea. Era rece, patrunzătoare, aproape că o simțea ca o lamă pe pielea ei înghețată de frica.

- Ridică-te, i-a spus scurt.

Ca sub hipnoză, ea s-a ridicat în picioare urmărindu-l cu privirea cum se apropie de ea, ca un animal sălbatic de prada prinsă într-o capcană care nu îi permite să se miște deloc.

- Ești sclava mea, acum, nu?

- Da, a răspuns ea încet.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.