0 0

Capitol 1

"Did you say it? 'I love you. I don't ever want to live without you. You changed my life.' Did you say it? Make a plan. Set a goal. Work toward it, but every now and then, look around; Drink it in 'cause this is it. It might all be gone tomorrow."



Capitol 1


Soarele de toamnă colora frunzele copacilor în zeci de culori, dar căldură din acea zi era probabil o ultimă suflare a verii. Era o vreme perfectă de stat la terasă și savurat un Prosecco Blue, ceea ce făceau și cele trei prietene într-o după-amiază de vineri. Erau deja fiecare la al patrulea pahar și asta făcea că orice problemă să fie deja tratată cu amuzament. Sau nu.

- Da-mi o țigare că m-am enervat, se răsti Nicole la prietenă ei care încerca să se ascundă după bretonul drept. Vrei să spui că nu te lasă să te duci la sora ta?

- Ba da..., răspunse cealaltă fată cu părul creț, roșie la față, văzându-se încolțită.

Aruncă o privire Dianei care încă stătea cu pachetul întins așteptând că Nicole să se servească, chiar dacă renunțase la fumat de câteva luni și continuă:

- Doar că vrea și el să meargă. Zice că astfel are ocazia să îmi cunoască mai bine familia.

- Dar poate vrei să îl bârfești cu sor-ta pe el! se răsti nervoasă. Înțeleg să meargă când e și soțul ei acasă, ei stau că băieții… ale lor… sau toți patru, la un joc, o glumă… Dar când ea e singură și tu te duci pe la ea, el ce să caute?

Nicole luă într-un final o țigare pe care și-o aprinse repede și strase cu putere din ea.

- Nu știu... Poate greșesc eu, dar mi se pare exagerat.

- Ai dreptate, însă nu pot să îi zic să nu vină, se apară Violeta.

- De ce să nu îi poți spune? se auzi vocea Dianei care încă se juca cu bretonul.

Ridică încet capul și după ce văzu confuzia Violetei continuă.

- Mi se pare normal ca dacă te deranjează că el vine cu tine de fiecare dată, să îi spui că vrei să stai de vorba cu sora ta, așa cum stai și cu noi, vorbind treburi de-ale femeilor.

- Păi i-am cam dat de înțeles, însă a zis că el nu se bagă în discuția noastră, că el se joacă cu pisica... Știți că e înnebunit după mațe.

- Atunci fii mai clară cu el. Da-o dracu’ de mață, tu îi spui clar să stea frumos acasă data viitoare. Ai și tu nevoie de spațiul tău, chiar dacă e aici cu noi sau la sora ta.

- Totuși să nu fim prea dure cu el, zise Diana spre Nicole. Sunt la început… e îndrăgostit… Dacă vrea să petreacă cât mai mult timp cu ea și cu oamenii din jurul ei, înseamnă că vrea să îi între în gratii!

Și un zâmbet mare apăru pe față ei, în timp ce privirea se îndreptă acum spre Violeta devenind iar serioasă.

- Dar să nu te pună dracu' să nu îți impui limite, că altfel o să ajungi să nu scapi de el nici la baie!

Se lasă pe spatele scaunului și oftă, apoi mai luă o gură din alcool.

- Oricum cred că l-am speriat tare rău ultima dată dacă nu a mai vrut să vină și azi cu tine să ne vadă, începu Nicole să radă.

- Eh... el zice că i-a plăcut de voi și chiar ar vrea să mai ieșim altă dată… zise Violeta zâmbind pe sub mustăți. Zicea că poate trece și azi să mă ia și să mai stea câteva minute.

Nicole pufni în ras și în timp ce Diana se rezema cu coatele pe masă în direcția prietenei cu părul creț.

- Vrei să spui că după teoria ținută de Nicole ultima dată, el mai vrea să dea cu ochii de ea?

- De parcă tu ai fost vreo sfânta..., o acuză Nicole ironic.

- Eu am fost mai subtilă și, să recunoaștem, nu eram nici într-o perioada prea bună...

Tăcerea se lasă câteva secunde în timp ce fetele își amintiră durerea prin care trecuse prietenă lor în urmă cu o lună, când tatăl ei murise. Câteva săptămâni Diana fusese foarte revoltată și avea tendința să respingă pe oricine și să fie foarte răutăcioasă, însă acum se mai liniștise și întrase încet în starea ei obișnuită de femeie calmă și răbdătoare.

- Amandouă ați fost răutăcioase, însă într-o anumită limita a acceptabilului, pot spune. Dovadă că el vrea să vă vădă și azi.

- E masochist... spune Nicole cu viclenie și cele trei începură să radă. Dar măcar el vrea să ne vădă, completă ea aruncând o privire cu coadă ochiului Dianei. Pe al tău când îl mai vedem la culoare?

- Dar chiar, sări Vio, vă luați de al meu, când Vlad nu a ieșit niciodată cu noi. Sunteți de aproape doi ani împreună și nu l-am văzut decât la nunți sau aniversări.

- Și înmormântări, completă Diana cu sarcasm.

- L-ai văzut tu, că eu nu l-am văzut cât am stat pe lângă tine, adaugă Nicole.

- Nu vreau să am din nou discuția asta… Știți că este foarte ocupat și nu mă deranjează că mă lasă să petrec timpul cu voi fără să mă păzească. Mie mi se pare dovadă de încredere că nu trebuie să mă verifice.

Și încheie mijindu-și ochii către Violeta cu ironie.

- Mda… cum zici tu. Măcar dacă ați fi locuit împreună, aș fi înțeles atitudinea lui, însă voi încă locuiți separat și nici nu văd să facă vreun pas.

- Nico, mie îmi place cum suntem așa. Fiecare cu locul lui, chiar dacă aproape în fiecare seară ne vedem sau rămânem unul la celălalt. El se trezește devreme să ajungă la spital, are ture peste ture, în ultimul timp a și călătorit mult… Aș stă mai mult singură în casa lui. Așa la mine acasă mă simt mult mai confortabil când el e plecat și pot să mă trezesc la ce oră vreau.

Zâmbea, însă în sinea ei știa că și-ar fi dorit că el să aibe mai mult timp pentru ea, să fie mai atent, însă se obișnuise cu acest gen de relație și ceea ce prietenele ei vedeau ca răceală din partea lui, ea o interpreta că încredere.

Vlad nu era genul care să o bombardeze cu întrebări, atât timp cât nici ea nu era genul care să îl descoase de fiecare dată când el fugea pentru o urgență la spital. Aveau încredere unul în celălalt și astfel relația mergea de la sine. În ce direcție, însă nici ea nu era foarte sigură, pentru că avea momente ca cel de acum când simțea că și-ar dori ca el să vrea să îi cunoască prietenele ei apropiate mai bine decât o simplă discuție la o aniversare, așa cum făceau iubiții celor două de lângă ea. Alungă din minte toate aceste mici dorințe ascunse și se întoarse la discuția cu fetele, schimbând subiectul.

- Am început să lucrez la un nou proiect. Am un client care vrea să schimbe uniformele angajaților pentru sezonul de iarnă, așa că am două săptămâni să îi fac niște schițe.

- Cât de tare! exclamă Violeta. Ce face clientul asta?

- Are o cafenea în Viena și vrea să deschidă una și aici în București. Mereu schimbă câte ceva și lucrăm foarte bine împreună de vreo 2 ani.

- E tânăr? întreba repede Nicole.

- De ce întrebi? Vrei să îi faci cunoștință cu iubitul tău? atacă Diana amuzată.

- Nu. Dar poate cu tine... și bău repede din pahar, uitându-se spre altă direcție decât privirea înțepătoare a Dianei.

- Nu e tânăr și are o soție minunată, căreia îi fac rochii pentru fiecare gală și eveniment la care merge. Sunt niște clienți importanți și știi regulă mea: don’t mixt business with pleasure.

- Ei bine… o întrerupse Violeta, eu aș fi amestecat un pic ceva cu tipul ăla blond pe care mi l-ai prezentat la ultimul tău eveniment. Mark... șopti aceasta visătoare.

- Și din ce am văzut, și el ar fi amestecat ceva cu Diana…

Și Nicole aruncă câteva priviri Dianei ridicând din sprâncene cu subînțeles, făcând-o pe aceasta să radă.

- Nu este singurul meu client care este interesant… însă toți fac parte din categoria bărbaților luați care caută doar o aventură. Și pe lângă aceste amănunte, să nu uităm că nici eu nu sunt aia liberă să îmi fac de cap, așa că aș avea doar de pierdut. Deeeci, nu mă gândesc la ei decât ca la niște clienți care îmi aduc foarte mulți bani atâta timp cât eu sunt drăguță cu ei, așa cum sunt cu toți ceilalți.

Discuția continuă în jurul subiectului, Vio și Nicole manifestându-și invidia vis-à-vis de lumea frumoasă în care Diana se învartea datorită afacerii pe care o avea în fashion. Creațiile ei erau cunoscute în cercuri restrânse, însă de ajuns cât să îi asigure un trăi liniștit și invitații la majoritatea evenimentelor mondene, unde mereu mergea cu câte o prietenă, Vlad nesuportând acest gen de ieșiri unde considera că nu cunoști decât oameni superficiali care atunci când se lovesc de realitate ajung pe masa lui de operație.

Diana ajunse acasă după ora șapte, un pic amețită de la atâta prosecco și parcă simțea că i se făcea din nou foame. Își verifică telefonul și nu avea niciun mesaj, așa că decise să îl sune pe Vlad să îl întrebe dacă are timp să ia cină împreună.

- Neața, Dy! se auzi vocea vioaie a acestuia.

- Neața? E deja întuneric afară, dragul meu.

- Ei... eu m-am trezit cam acum o ora după o a două repriză de somn. Cred că încă aveam nevoie să recuperez turele de noapte de săptămâna trecută. Tu ce faci?

- Am ajuns acum acasă și îmi e foame, așa că mă gândeam că poate vrei să mâncăm împreună.

- Păi eu am mâncat ceva acum, dar dacă vrei vino pe la mine și mai comandăm ceva.

- Am ajuns de cinci minute acasă și nu am niciun chef să ies din nou în traficul care e acum în oraș, așa că mă gândeam să ne vedem mai pe la mijloc.

- Dy, nu te supăra pe mine, dar sunt super amețit după ce am dormit toată ziua și mâine dimineață trebuie să fiu la spital la șase. Hai să ne vedem mâine seară și mă revanșez cu o cină copioasă.

- Ok, se comforma aceasta. Atunci o să îmi comand ceva, că până vine o să mi se facă mult mai foame.

- OK, așa să faci, să nu se facă prea târziu. Și vezi la ce ora te mai bagi la somn azi, că ai cam depășit orele normale în ultimele zile.

Diana își recunoscu sieși că în ultimele zile stătuse până târziu ca să lucreze la ultimul proiect și din cauza asta nici nu mai avusese timp să se vădă cu Vlad, însă el fusese înțelegător și chiar insistase ca ea să își petreacă timpul ăsta concentrându-se pe proiect.

Mai povestiră mărunțișuri câteva minute și apoi își comandă ceva de mâncare la care adaugă un deșert consistent.

Puse playlistul deja obișnuit care o ajuta să între în starea de zen și, după ce făcu un duș, se întoarse în sufragerie să își ude cei doi palmieri Areca și cei trei bonsai pitici pe care îi trata ca pe copiii ei și era mereu atentă cu îngrijirea lor.

Își încheie seara după ora două spre dimineață, când simți că ochii o dureau și ochelarii îi lăsaseră urme pe nas.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.