0 0

Capitolul 10

Rayven statea asezat la masa in fata lui Lexie, formand mici vartejuri cu lichidul rosiatic din paharul sau, observand cum cristalul acapareaza lumina lumanarilor.

-Saptamana urmatoare o sa mergem la opera. Vreau sa mergi si sa i-ti cumperi ceva potrivit.

-Nu mai am nevoie de rochii de seara, Excelenta.

-Te rog sa imi faci pe plac. Ceva albastru care sa se potriveasca cu ochii tai.

-Cum doriti , domnule.

-Ce ai facut astazi?

Lexie isi inghiti nodul din gat, si isi feri privirea.

-Astazi?

-Da, astazi.

-Eu...Ben mi-a adus o noua partitura muzicala.

-O sa canti pentru mine?

-Daca doriti, desi inca nu am repetat-o.

-Esti o creatura foarte ascultatoare, Lexie.

-Domnule. Il privi mirata, nestiind daca o lauda sau daca se plangea de ea.

Rayven o privi peste marginea paharului. Niciodata nu cunoscuse o femeie atat de buna, care sa nu ii ceara nimic, si care se bucura de prezenta lui. Ii crestea egoul masculin, cand se gandi ca ea se interesa de el, chiar daca era pentru putin timp. Celelalte femei ii oferisera favorurile lor, dar el fusese intodeauna constient de frica din ochii lor, de interesul luxului pe care el le putea oferi. Le daduse tot ce si-au dorit. Le acoperise cu cadouri - bijuterii, haine de blana, rochii scumpe - parandui-se ca plateste un pret prea mic pentru ce lua el de la ele. Isi inclina capul, privind-o cu ochii mijiti. Cand se trezise in acea dupa-amiaza ii simtise prezenta in turn. ii simtise estenta parfumului ei de femeie. Niciodata nu a cunoscut o femeie care sa fi indraznit sa il sfideze. Pentru acest act de curaj , ii va cumpara un colier din safire.

-Si ce alte lucruri ai mai facut astazi? - intreba el bland.

Frica puse stapanire pe ea. El stie, se gandi ea. El stie ce am facut, si acum o sa ma pedepseasca.

-Esti de ceva timp aici - spuse el pe acelasi ton bland.

-Da.

-Cu siguranta ai explorat castelul.

-Dumneavoastra mi-ati spus ca pot sa ma plimb prin tot castelul, Excelenta - raspunse ea cu o voce tremuranda.

-Asa este. Cu exceptia turnului de est.

Lexie isi lasa capul in jos, incapabila sa scoata un singur cuvant, in timp ce frica o incoltea.

-Iti amintesti de avertizmentul meu?

Lexie afirma, strangandu-si cu putere mainile in poala, ca el sa nu observe cum tremura.

-Nu mi-ai ascultat dorinta, asa-i?

-Da , domnule.

El zambi, apoi dau paharul peste cap. Ridicandu-se ii oferi mana lui.

-Vino, vreau sa canti pentru mine.

-M... multumesc, Excelenta.

-Pentru ce, Lexie?

-Pentru ca nu sunteti furios pe mine, si pentru ca sunteti atat de amabil.

-Amabil? Aceasta este o calitate pe care nimeni in toata viata mea nu mi-a atribuit-o.

-Intr-adevar, Excelenta?

-Intr-adevar, frumoasa mea.

-Atunci o sa va spun mai des daca va place.

-Tu imi placi - raspunse. Isi apleca capul si ii acoperi buzele cu ale lui, sarutand-o cu o asemenea intensitate ca aproape o lasa fara aer.

Cand isi indeparta buzele, ramase privindu-l fix, simtindu-se extrem de ametita.

Rayven ii zambi, intunericul arzand in ochii lui.

-Niciodata sa nu te indoiesti de cat de mult te plac.


Mult timp dupa ce Rayven plecase, inca simti caldura buzelor sale, duritatea corpului sau lipit de al ei. Desi niciodata nu cunoscuse un barbat ca el, era consitenta de ceea ce se petrecea intre un barbat si o femeie, inclusiv auzi anumite femei vorbind in soapta,bineinteles despre aceste lucruri, dar nu crezuse ca va putea simti atata placere. Mai devreme o ascultase cantand la pian, si ii trecuse cu vederea micile greseli. Desi fusese o partitura simpla nu se putu concentra, iar mainile ii tremurasera. Nu putea sa uite sarutul lui, inclusiv, si acum putea simti acele buze moi si corpul dur lipit de al ei.

Sa se miste i se parea un mare efort, dar in acelasi timp se simtea ca si cum ar pluti in timp ce urca scarile. Odata ce ajunse in camera ei, se dezbraca si se aseza in pat.

Visa cu el in acea noapte, visase ca era acolo, in camera ei stand langa ea pe pat, cu capa lui neagra plutind ca un giulgiu, in timp ce isi apleca capul spre ea. In lumina slaba din camera, ochii lui pareau ca si carbunii incinsi. Simti mainile pe umerii ei, ii simti buzele pe gat, simti senzatia familiara de slabiciune atunci cand dintii lui ii strapunsera carnea moale.

Placerea se uni cu durerea.

Gemu usor, in timp ce mainile ei se agatara cu putere de bratele lui. Apoi ii auzi vocea, soptindu-i langa ureche.

-E doar un vis, frumoaso - spuse vocea lui, hipnotizand-o cu puterea ei. E doar un vis...

Ochii ei se inchisera, nu inainte de al vedea ridicandu-se de pe pat ca o ceata intunecata. Se incovoie de frica, iar el pleca ca si cum niciodata nu ar fi fost acolo.

Dar, bineinteles, fusese doar un vis.


 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.