0 0

Capitolul 11

Ochii lui Lexie se marira cand intrara in foierul operei. Exceptand ocaziile in care Ben o duse in satul vecin la cumparaturi, acum era pentru prima data cand iesise din satul in care se nascuse, prima data cand mergea la oras. Nu isi putea lua privirea , de la frumoasele femei care erau imbracate in rochii sclipitoare din matase si satin. Isi ridica barbia intr-un gest sfidator, incercand sa se prefaca ca era una dintre ele. Safirele de la gatul ei erau demne de o regina. Dar, desi, incerca, nu putea sa evite sa nu se simta ca o servitoare imbracata in hainele stapanei. Odata ce temerea ei initiala trecu, isi dadu seama ca multe persoane il privesc pe Rayven. Auzi franturi din conversatii in timp ce Rayven o escorta catre scarile care duceau catre loja lui privata.

-E Rayven...

-Nu l-am vazut pe aci de multi ani...

-... O noua amanta...

-... Atat de tanara...

-E superba...

Era sigura ca obrajii ei erau rosii de rusine cand ajunsera in loja. Se aseza si isi ascunse fata dupa evantai.

-Nu ii lua in seama, dulce Lexie, spuse Rayven asezandu-se langa ea cu un gest de plictiseala pe fata lui.

-Vorbesc despre noi.

-Lasa-i. Ti-am spus cat de frumoasa esti cu aceasta rochie?

Si intr-adevar era.

Catifeaua de un albastru inchis contrasta cu pielea ei delicata si facea ca ochii sa para mai inchisi la culoare.

Lexie isi pleca capul, dorindu-si sa dispara. Niciodata inainte nu fusese subiectul atator soapte si speculatii. Nu trebuia sa auda cuvintele, ca sa stie ca lumea o credea amanta lui Rayven. Privi catre loja din fata si se retrase imediat cand il recunoscu pe barbatul inalt si blond. Si el fusese in acea noapte la club cand tatal ei o vanduse.

El de asemenea o vazuse, cu un zambet isi inclina capul in directia ei, apoi ii trimise un sarut prin aer. Il auzi pe Rayven blestemand ceva printre dinti, apoi spre usurarea ei, se deschise cortina si spectacolul incepu.

Lexie nu mai vazse si nici nu mai auzise vreodata asa ceva, costumele, actorii, muzica, dansul. Chiar daca nu intelegea prea bine limbajul, nu avu nici o problema in a urmari povestea care vorbea despre un tanar bogat care era indragostit de o fata saraca.

In timpul pauzei, Lord Montroy aparu in loja lor. Facu un semn de salut in directia lui Rayven, apoi se apleca si saruta respectuos mana lui Lexie.

-Buna seara, domnisoara. Sunteti foarte frumoasa in aceasta seara.

-Multumesc.

Montroy se aseza pe unul dintre scaunele libere.

-Nu imi amintesc ultima oara cand l-am vazut pe Rayven la opera, comenta Daniel. Sunteti o buna influienta pentru el.

-Eu... Lexie nega din cap. A fost ideea lui Lord Rayven, nu a mea. Un zambet ii lumina fata lui Lexie.

-Si va place?

-Oh, da. Este o piesa minunata. Niciodata nu am vazut ceva asemanator.

Rayven se lasa pe spate in scaun, cu bratele incrucisate peste piept, in timp ce Daniel vorbea cu Lexie. Dezinteresul lui se transforma rapid in furie vazand cum Daniel flirteaza cu ea, spunandu-i cat de bine ii sta parul, comparand albastrul ochilor ei cu colierul de safire pe care il purta. Observa cum Lexie se imbujora in timp ce ii multumea cu amabilitate. Isi stranse pumnii, iar furia ii clocotea in vene cand o auzi razand la ceva ce ii spuse Montroy.

-Ajunge! Cuvantul ii taie lui Daniel tot elanul ca un cutit.

Fara sa mai spuna ceva, Montroy se ridica in picioare, saruta mana lui Lexie, apoi se intoarse spre Rayven.

-Ne vedem mai tarziu la club, Excelenta?

-Nu.

Daniel il privi pe Rayven cu un zambet batjocoritor.

-Intr-adevar a fost o intrebare prosteasca. Noapte buna Excelenta.

-Montroy.

Lexie simti panica, si nu indrazni sa il priveasca pe Rayven. Nu trecuse cu vederea nici furia din vocea lui, desi nu intelegea motivul acesteia.

Cand piesa reincepu, Lexie se simti usurata.

Rayven vazuse aceasta piesa de multe ori, asa ca pe tot parcursul ei o privi pe Lexie. Exact asa cum banuia, ea planse cand protagonista se sinicise, in loc sa continuie sa traiasca fara iubitul ei.

Cand cortina cobori, Rayven ii intinse batista lui.

-Sterge-ti ochii, dulce Lexie. Pana la urma urmei este doar fictiune.

-Dar a fost atat de trist Se iubeau asa mult!

-Aiureli! Daca ar fi iubit-o asa mult, nu si-ar fi ascultat tatal si se casatorea cu ea, in loc sa mearga cu alta femeie pe care nu o iubea.

-Da, spuse Lexie. Banuiesc ca ar fi trebuit sa o faca.

Ridicandu-se in picioare, Rayven ii aseza capa pe umeri.\

Lexie se ridica in picioare si ii intinse mana. Cu capul sus abandona loja, apoi iesira.

Era o noapte luminata de o luna plina. O luna galbena stralucea peste cerul infinit. Mergea alaturi de Rayven , constienta de lumea din jurul ei, constienta de cuvintele lor murmurate despre relatia ei cu intunecatul Lord Rayven. Rasufla usurata cand Ben aparu cu trasura. Cand Rayven o ajuta sa urce in trasura, ii simti mana pe brat. Atingerea lui era ferma si delicata in acelasi timp. I se parea ceva intim sa fie singura cu un barbat intr-o trasura. Coapsa dura a lui Rayven o atinse pe a ei cand isi schimba pozitia pe bancheta. Parfumul coloniei lui invada aerul. Ciocani in acoperis si trasura porni. Ramasera in tacere cateva minute. Lexie privea pe geamul trasurii campia luminata de luna.

-Montroy te gaseste foarte atractiva.

Lexie isi intoarse capul ca sa il priveasca, mirata de comentariul lui.

-Excelenta?

-Nu o face pe timida cu mine, fetito. Am vazut modul in care te privea si modul in care tu il priveai.

-Nu stiu despre ce vorbiti.

-Nu stii?

Lexie il privi ,surprinsa de furia din ochii lui.

-Daca ai vreun plan ca sa te vezi cu el pe ascuns, atunci uita-l.

-Excelenta, dumneavoastra ma judecati gresit! Nu am nici cel mai mic interes pentru acel barbat.

Nu?

-Nu.

-Iarta-ma, Lexie. Ramase si el surprins de reactia lui cand se gandi ca ea at putea fi cu un alt barbat. Niciodata nu fusese posesiv cu femeile pe care le aduse acasa, dar inainte nici una nu fusese atat de frumoasa si de inocenta ca micuta lui.

-Va rog sa nu fiti furios pe mine, domnule.

Rayven dadu drumul aerului din plamani, apoi ii lua mainile si i le saruta pe rand.

-Niciodata nu voi putea fi furios pe tine, si nici pe Daniel, banuiesc. Nu il pot invinovati ca se simte atras de tine.

El ii mai sauta inca odata mana,apoi incet ii scoase manusa, isi inclina capul si ii linse palma.

Lexie ramase fara respiratie in timp ce un val de caldura o cuprindea Cu inima batandu-i nebuneste, il privi in ochi simtind focul din ei cum o invaluia.

-Excelenta...

Incet o trase in bratele lui si o saruta pana cand ea incepu sa gafaie, aproape ametita de tumultul de emotii care formau vartejuri in interiorul ei.

Abia constienta de ceea ce facea, cu un usor geamat se sprijini de el.

-Lexie, ah, Lexie. Gemu el. Ai idee ce imi faci?

O imbratisa cu putere, sarutandu-i ochii, nasul , obrajii. Limba lui ii mangaie gatul, dintii lui ii tortura lobul urechii, apoi o musca usor de gat.

Un geamat profund iesi din gatul lui, apoi brusc o indeparta cu forta...

Ametita , Lezie ezita un moment, apoi se apropie din nou de el, dorindu-si sa o sarute din nou, ca sa continuie acea ciudata magie care puse stapanire pe simturile ei.

-Nu face asta. Tonul vocii lui o lovi ca o palma.

Cu un geamat amortizat se retrase intr-un colt al trasurii cu inima batandu-i nebuneste, nu de dorinta, ci de teama. Ce facuse? De ce o priveste asa? Inainte ochii lui ardeau, iar acum dintr-odata erau reci ca si otelul.

Restul drumului il parsusera in liniste.

Cand ajunsera acasa, Rayven iesi din trasura practic zburand. Ea il urmari cu privirea, dorindu-si ca el sa se intoarca, dar se pierdu rapid in noapte.

Ben o ajuta sa coboare din trasura si o insoti inauntru.

-Doriti sa beti un ceai, domnisoara? Intreba el. Sau poate un pic de ciocolata calda?

-Ciocolata calda, te rog. Adumi-o in salon.

-Cum doriti domnisoara.

Dandu-si jos capa si manusile, Lexie intra in salon si se aseza pe canapea, incercand sa inteleaga ceea ce se intamplase in trasura. era o incepatoare in ceea ce privea dorintele, dar nu se insela in privinta lui Rayven. El o dorea, si Dumnezeu ii era maror ca si ea il dorea. S-ar fi daruit lui chiar in acel moment, inauntrul trasurii daca el i-ar fi cerut. Facuse ceva ce il suparase, dar ce?

-Doriti sa aprind focul? - o intreba Ben in timp ce ii intindea ceasca de ciocolata calda.

-Da, te rog. E foarte frig aici inauntru.

Ben afirma, si se duse sa se ocupe de foc.

-S-a intors Lord Rayven? - intreba.

-Nu domnisoara. Eu daca as fi in locul dumneavoastra nu l-as astepta.

-Stii unde s-a dus?

Ben ezita.

-Nu, domnisoara. Mai doriti si altceva?

-Nu, Ben. Multumesc mult.

-Noapte buna atunci.

-Noapte buna.

Privind fix flacarile, Lexie bau ciocolata, simtindu-se mai relaxata. Viata are farmec, filozofa ea. Ii fusese frica sa vina in acest loc, tematoare sa se indeparteze de casa ei, speriata de Rayven, dar toate temerile ei rezultasera nefondate. Nu era nimic de ce sa se teama in acest castel. Era bine alimentata, si era imbracata cu cele mai frumoase haine. Invatase sa citeasca si sa scrie, sa aprecieze poezia, sa cante la pian si sa picteze. Inclusiv frica pe care i-o cauzase Rayven fusese de asemenea nesjustificata. Cu exceptia ultimelor saptamani, abia daca il vazuse. Cateodata parea, ca si cu el s-ar teme de ea. Indeparta ceasca, si isi ascunse picioarele sub faldurile rochiei. De ce o aduse Rayven aici? Daca nu o dorea ca amanta sau ca servitore, atunci pentru ce o voia? Pana acum nu facuse nimic care sa justifice banii pe care i-a platit pentru ea.

Rayven. De ce nu era oare casatorit? Era bogat, si era frumos. Nici macar cicatricea de pe obraz nu ii rapea din frumusete. Cu siguranta nu putea fi atat de rau sa se culce cu el. Cu un oftat inchise ochii, si il vizualiza in imaginatia ei. Fruntea inalta, nasul perfect, si ochii lui negri care o faceau sa arda doar cu o singura privire, buzele lui pline...

Isi simti corpul arzand in locurile unde el o atinse. Daca nu ar fi indepartat-o cu forta...

Rayven statea in picioare langa canapea observand-o in timp ce dormea. Parul ii scapase din agrafe si cadea in cascada peste bratul canapelei ca un rau de matase neagra. Ofta in vis, buzele ei trandafirii curbate intr-un surs care era dulce si seducator. Ce, sau cu cine visa?

Incapabil sa evite, se lasa in genunchi langa ea, privind bataile lente si constante ale pulsului. Inchise ochii si trase adanc aer in piept. Mirosea a parfum si a ciocolata. Ii atinse usor vena pulsului, si simti sangele curgandu-i prin vene. Ii lasa gura apa, amintindu-si gustul cal si dulce a sangelui ei. Chiar de dinainte sa isi deschida ochii, stiu ca era treaza si il privea. Percepu schimbarea respiratiei si acelerarea batailor inimii.

-Imi pare rau daca v-am deranjat cu ceva.

-Sa ma deranjezi?

-In trasura.

-Nu ai facu nimic care sa ma deranjeze, dulce Lexie.

-Atunci de ce...

-Nu vreau sa te ranesc, Lexie.

-Nu m-ati ranit. Obrajii ei se inrosisera Mai bine zis a fost invers.

-Ah, fetito, spuse Rayven, mangaindu-i obrazul. Daca tu ai stii.

-Sa stiu ce?

-Nimic. Nu o sa te speriu cu trecutul meu, si nici nu o sa te plictisesc cu prezentul meu.

-Nu inteleg.

-Nu e nevoie sa intelegi. Tot ce trebuie sa stii este ca imi placi mult.

-Atunci ma ve-ti saruta din nou? Vazu refuzul din ochii lui, si isi presa degetele de buzele lui. Doar un sarut, Excelenta.

Ii prinse mana si i-o saruta.

-Ti-ar face placere?

-Oh, da.

-Un sarut, apoi te vei duce la culcare.

Ea afirma, lasandu-si in jos pleoapele cand buzele lui le gasira pe ale ei. Era atat de multa tandrete in sarutul lui, atata dorinta. Ii inconjura gatul cu bratele ei si adanci sarutul, sperand ca el sa isi dea seama cat de mult il dorea.

Lexie tremura de placere, cuprinsa de dorinta, si atunci in mintea ei aparu un flash intunecat. Dar nu era acel intuneric pe care il stia ea, si in mijlocul acelui intuneric simti un sentiment de durere si spaima atat de viu ca si cu ar fi al sau. Se agita , simtindu-i bratele care o tineau ermetic. Incerca sa deschida ochii, dar intunericul crestea, si se vazu pe ea insusi absobita in acea oribila negura.

-Lexie?

-Nu. Nu, nu, te rog.

-Lexie , deschide ochii. Nu e nimic de ce sa te temi.

Ea il privi clipind, simtinduse ca si cum tocmai iesise dintr-un cosmar.

-Ce s-a intamplat?

-Nimic.

-Dar...

-A fost doar un vis, frumoaso, nimic mai mult.

-Dar eram treaza.

-Nu. Ai adormit in bratele mele. O privi cu un zambet incordat.

-O sa te duc in pat, spuse, si se ridica cu ea in brate ca si cum ar cantari cat o pana.

-Pot sa merg, Excelenta.

-Nu e nevoie.

Fara nici un efort urca pe scari cu ea in brate pana in camera ei.

-Odihneste-te frumoaso.

-Noapte buna, domnule.

El afirma, apoi iesi din camera, capa lui neagra formand vartejuri in jurul gleznelor lui ca si cum ar fi un fum.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.