0 0

Capitolul 22

Rayvan se aseza pe scaun in fata ei si isi turna in pahar vinul pe care il pregatise Ben. Ridica si studie continutul un moment, inainte de al goli dintr-o inghititura. Apoi cu o fata plina de satisfactie puse paharul pe masa.

-Termina-ti cina, Lexie, as dori sa fac o plimbare prin labirint.

-Cum doresti.

-Intr-adevar frumoasa mea. Este exact ce imi doresc.

Ii era greu sa inghita ceva, mai ales cand ochii lui o priveau atat de vigilent.Mainile ii tremurau si isi varsase paharul cu apa, apoi se murdari cu sos pe rochie, iar in tot acest timp, el o privi fara sa clipeasca.

Cand Lexie terminase de mancat, Rayvan isi puse capa, apoi ii aseza si ei un sal pe umeri. O lua de mana si se indreptara spre labirintul care era luminat de lumina lunii pline. Lexie incerca sa se gandeasca la ceva distractiv pentru a face conversatie, dar nu ii veni nimic in minte.

-Mi-ar placea ca la primavara sa plantezi din nou flori, rupse Rayvan tacerea dintre ei.

-Bineinteles, dar va trebui sa imi promiti, ca atunci cand eu voi pleca, nu vei lasa ca totul sa moara din nou.

-Iti promit.

-Cred ca de data aceasta o sa plantez margarete si bineinteles trandafiri.

-Rosii, spuse Rayvan.

-Si de asemeea galbeni.

-Nu, doar rosii. Si albi. Rosii ca sangele care il mentinea in viata, si albi pentru puritatea femeii de langa el.

-Atunci o sa plantez margarete galbene.

El zambi invins.

-De ce nu ai avut grija de florile din gradina asa cum ai avut de cele din labirint? intreba ea.

-L-am avertizat pe Ben de repercusiunile care vor fi daca permitea ca trandafirii din labirint sa se ofileasca.

-De ce te-ai ingrijit mai mult de acestia si nu de ceilalti?

Rayvan se opri. O intoarse spre el si ii lua mainile intre ale sale.

-Pentru ca ai plantat acei trandafiri pentru placerea ta, iar cei din labirint pentru mine.

Privirea lui ii facu inima sa ii bata cu putere.

-De ce traiesti atat de singur? De ce nu lasi pe nimeni sa se apropie de tine?

-Pentru ca sunt o creatura solitara prin naturaletea mea.

-Ai o parere ciudata despre tine insuti, ca si cum ai fi diferit de toti ceilalti.

-Crezi ca nu sunt?

Si in acel moment ea stiu ca el era diferit. Diferit fata de ea, diferit de orice persoana pe care ar fi cunoscut-o in toata viata ei, desi nu stia sa spuna cu exactitate de ce. Apoi isi aminti un ciudat comentariu pe care il facuse el odata.

-Iti amintesti noaptea de dinaintea plecarii mele la Paris?

-Imi amintesc. Fusese cea mai grea noapte din viata lui.

-Ai spus ceva in acea noapte, ceva care mi s-a parut extrem de ciudat.

-Intr-adevar?

-Da. Ai spus ca niciodata inainte, in toata viata ta nici un muritor nu s-a apropiat de tine asa cum am facut-o eu.

El ezita un moment inainte de a vorbi din nou.

-Asta am spus?

Lexie afirma.

-Nu ti se pare ciudat?

-Explica-te, spuse Rayvan, desi stia perfect despre ce vorbea ea.

-Ai folosit termenul muritor,ca si cum mi l-ai atribui doar mie, nu si tie.

-Asa am spus?

-Stii foarte bine ce ai spus !

Ca sa o distraga o stranse in brate.

-Esti cea mai frumoasa femeie pe care am cunoscut-o in toata viata mea, spuse cu o voce ragusita. Ochii tai sunt atat de albastri, ca cerul intr-o zi de vara. Pielea ta este atat de stralucitoare in lumina soarelui, iar parul tau... Rayvan isi trecu degetele prin parul ei. Parul tau este atat de moale si de catifelat, ca si cea mai fina matase.

Buzele lui le atinsera pe ale ei.

-Esti indragostita de Montroy?

Lexie clipi nedumerita.

-Ce?

-Esti indragostita de Montroy? intreba. Mainile lui ii stransera umerii micuti si fragili, iar in ochii lui se vedea furia care ardea.

-Nu, Rayven.

-Nu vreau sa il mai vezu.

-Credeam ca iti doresti sa ma casatoresc si sa am copii. Isi dadu capul pe spate ca sa ii poata vedea mai bine fata. Nu asta mi-ai spus?

-Nu cu Montroy, spuse acele cuvinte pe un ton ferm, dar in acelasi timp refuza sa recunoasca ca era gelos pe acel barbat sau pe oricare altul. -Nu Montroy, spuse din nou, si urandu-l pe acel barbat pentru ca putea sa ii dea lui Lexie ceea ce dorea. O familie, familia pe care el nu i-o putea da.

-Foarte bine, Rayvan, nu o sa il mai vad cat timp voi ramane aici.

Vru sa o scuture, sa o faca sa ii promita ca nu il va mai vedea niciodata, nu doar atata timp cat va ramane la castel.

-Dar... i-am dat permisiunea de a ma vizita.

-Nu e nici o problema, Ben se va ocupa de el.

Lexie nu putu sa evite. Zambi multumita, in fata ideei ca el era gelos pe Daniel. Cu siguranta acesta era un semn bun.

Luand-o de mana, Rayvan schimba directia si porni din nou spre castel.

-Am crezut ca o sa mai ramanem un pic in labirint, spuse Lexie grabindu-si pasii ca sa fie in acelasi ritm cu el.

-In noaptea aceasta nu. Nu in aceasta noapte, gandi, nu cand inima lui neagra ardea de gelozie, nu cand furia si foamea curgeau cu rapiditate prin venele lui.

In usa castelului, o stranse in brate, capa lui invaluindu-i pe amandoi ca intr-un cocon de catifea si matase calda. Tremura cand gura lui puse stapanire pe a ei.

-Esti a mea, dulce Lexie. Doar a mea si a nimanui altcuiva.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.