0 0

Capitolul 24

Era ceea ce el dorea, ce stia ca era mai bine pentru ea, insa cuvintele ei lovira sufletul lui chinuit. Si in acel moment stiu ca nu va putea sa infrunte un viitor fara ea. Patru sute de ani de singuratate fusesera deja suficienti.

-Lexie ! Nu pleca. Te rog nu pleca.

-Rayvan? O micuta speranta incepu sa arda in inima lui Lexie, incalzind-o.

-Ramai cu mine, Lexie. Da-mi anul pe care ti l-am promis.

-Va fi o placere , Rayvan.

Dintr-o singura miscare se apleca si lua sealul de pe jos si il puse pe umeri.

-Esti cea mai frumoasa femeie pe care am cunoscut-o in toata viata mea. Mainile lui ii stransera usor umerii. O sa avem anul nostru, dulce Lexie. Un an intreg ca sa ne cunoastem.

Se aseza in spatele ei. Incet, isi inclina capul, iar buzele lui ii atinsera gatul. Intoarce-te in casa. O sa ne vedem maine seara la cina. "Dupa ce imi voi alimenta bestia din intriorul meu."

-Cum doresti, Rayvan.

O privi cum se indreapta spre castel, si in acel moment in jurase ca niciodata nu o va lasa sa plece.

Se temuse ca nu va putea da ochii cu el din nou, dar se simti surprinzator de linistita cand in seara urmatoare el cobori la cina. In acea seara imbracase o rochie din lana albastra moale, care contrasta cu ochii ei. Isi lasase parul liber, cazand in cascada pe spate, stiind ca lui ii placea asa.

-Buna seara, dulce Lexie.

-Buna seara, Rayvan.

Se aseza in fata ei si lua paharul de vin pe care il pregatise Ben indata ce intra in sufragerie. Rayvan lua o inghititura, apoi se lasa pe spate in scaun.

-Ce ai facut azi, dulce Lexie? o intreba el privind-o peste marginea paharului.

Lexie il privi cu atentie, incapabila sa isi alunge senzatia cum ca el stia perfect ce facuse ea pe timpul zilei.

-Am invatat o noua piesa muzicala in dimineata aceasta, iar dupa -amiaza am pregatit pamantul pentru a planta trandafirii.

Rayvan afirma, cu o spranceana arcuita, invitand-o sa continuie.

-Mi-am facut siesta, apoi am citit un pic. Privindu-l atent il intreba : Si ce ai facut tu astazi, Rayvan?

-Cum imi petrec eu zilele nu este treaba ta, frumoasa mea.

-Iarta-ma, spuse ea cu o voce rece. Nu era intentia mea sa fiu curioasa.

-Intr-adevar?

-Nu te-am vazut pe timpul zilei, si ma intrebam ce te tine ocupat de dimineata si pana seara in afara castelului.

-Sper ca niciodata sa nu aflii.

Ar fi trebuit ca raspunsul lui sa o supere, dar ii spuse cu atata amaraciune, incat nu putu decat sa simta mila, si sa isi doreasca sa poate face ceva pentru ai alunga acea tristete din ochi.

-Vorbeste-mi despre Montroy.

-Nu e nimic de spus. El a venit in dupa -amiaza aceasta, dar Ben l-a alungat.

-Cu siguranta imi va vorbi despre asta cand ne vom intalni la club.

-Sunt sigura ca, Lord Montroy considera asta ca o neploitete. Practic a fost alungat ca un necunoscut.

-Poti fi sigura de asta, fu Rayvan de acord.

-Dar pe tine nu te intereseaza?

-Nici cat negru sub unghie.

-Nu te inteleg.

Lasand de o parte paharul, se apleca peste masa si ii atinse cu varful degetelor obrazul.

-Niciodata nu vei putea , Lexie. Sunt lucruri pe care nu pot sa ti le spun, lucruri pe care tu niciodata nu trebuie sa le stii.

Dar ea voia sa stie. Voia sa stie cu disperare unde era el pe timpul zilei, sa stie ce era dincolo de tristetea care ii umbre ochii, de ce se autoizolase in acest enorm castel de pe munte inconjurat de ceata.

-Poti sa imi spui de ce nu iei niciodata cina cu mine?

Incet, el nega din cap.

-Esti cumva bolnav? De ce locuiesti singur aici, de ce nu te vad pe timpul zilei?

-Bolnav? Rayvan zambi din nou cu acel zambet melancolic. Banuiesc ca putem spune ca ceva in genul acesta. Isi lua din nou paharul si mai lua o inghititura. Termina-ti cina frumoasa mea, pentru ca as dori apoi sa imi citesti ceva romantic si trist.

Dupa cina se retrasesera in birou. Lexie se aseza pe covor in fata semineului. Rar veneau aici. Camera era invaluita in intuneric, si era putin mobilata, nu avea decar un birou si cateva scaune. Se intreba de ce el preferase sa vina in seara asta aici.

Rayvan se aseza pe un scaun langa semineu cu capa invaluita in jurul lui. Ben ii umpluse din nou paharul si privea cu atentie in profunzimile lichidului rubiniu , in timp ce ea citea. Stia ca lui Lexie nu ii placea, dar in noaptea aceasta intunericul il atragea.

Ocazional, Lexie il privea. In seara aceasta parea mai ingandurat decat de obicei, cu gandurile ratacind in interiorul lui, fara a le impartasi cu ea. Se intreba daca fusese marcat de o mare tragedie in viata lui. Oare fusese victima unei teribile boli? Sau il ranise o femeie incat intoarse spatele vietii si isi jurase sa nu mai iubeasca din nou?

Dupa o ora inchise cartea si se ridica in picioare.

-Ma duc sa ii spun lui Ben sa ii aduca pregateasca o ceasca de ciocolata calda. Vrei si tu un pic?

Rayvan o contempla si buzele lui se curbaaera intr-un zambet amuzant.

-Tu ce crezi?

-Credeam ca ti-ar fi placut.

Indeparta cartea si facu un semn catre paharul gol.

-Mai doresti un pic de vin?

Rayvan afirma si ii intinse paharul de cristal.

Ben statea asezat la masa din bucatarie curatand un ceainci. Se ridica in momentul in care Lexie intra.

-Pot sa va ajut , domnisoara?

-Da, mi-ar placea un pic de ciocolata calda, te rog. Apoi facu un semn catre paharul gol din mana ei. Lord Rayvan ar mai dori un pahar de vin.

-Ma voi ocupa imediat, domnisoara.

-Astept , spuse Lexie asezandu-se pe scaunul pe care statuse pana atunci Ben. Lua carpa cu care sterse Ben ceainicul si continua ea in locul lui.

-Domnisoara, Lexie.

-Ce?

-Nu cred... Dumneavoastra nu ar trebui...

Lexie isi increti fruntea.

-Ce nu ar trebui?

El facu un semn catre ceainic.

-Nu ar trebui sa faceti asta.

-Nu ma deranjeaza sa o fac. Ben de cat timp lucrezi pentru Rayvan?

-De multi ani, domnisoara.

-Stii de ce este tot timpul atat de trist?

-Trist, domnisoara?

Lexie afirma.

-Nu am vazut niciodata atata tristete in ochii unui barbat. Cateodata imi vine sa urlu.

Ben o privi cu o expresie de surprindere.

-In ciuda faptului ca sunteti tanara, sunteti si foarte perspicace, domnisoara, comenta el in timp ce aprindea focul.

-Tu stii de ce e trist , nu-i asa?

Ben nega.

-Ma tem ca nu as putea sa va spun.

-Nu poti sau nu vrei?

-Nu stiu, domnisoara, sincer va spun ca nu stiu.

-A fost vreodata indragostit in viata lui? A fost casatorit?

-Nu din ce stiu eu.

Lexie lasa de o parte ceainicul si isi sprijini barbia in palme.

-Mi-ar placea sa il fac fericit.

-Il faceti fericit, domnisoara. De asta sunt sigur.

-Chiar crezi asta cu adevarat?

El o rugase sa ramana, dar nu parea fericit pentru asta.

Ben privi catre usa de la bucatarie cu o expresie precauta ca si cum s-ar teme sa fie auzit.

-El are nevoie de dumneavoastra, domnisoara. Are nevoie, si asta nu ii place.

-Ti-a spus asta?

Ben nega din cap, evitand orice alta intrebare.

Lexie il privi uimita vazand ca incalzeste vinul.

-Ce faci?

-Lord Rayvan prefera vinul cald.

Dupa ce Ben ii pregati si ei ciocolata calda, aseza ceasca si paharul pe o tava.

-Mai doriti si altceva, domnisoara? Poate niste biscuiti sau briose?

-E suficient, Ben spuse ea incercand sa ia tava.

-Permiteti-mi sa o duc eu.

-Nu e nevoie, spuse Lexie zambind si luand tava din mana lui. Multumesc Ben. Noapte buna.

-Dar , domnisoara, Lexie...

-S-a intamplat ceva?

-Nimic. Arunca o privire paharului, apoi si-o indeparta. Noapte buna domnisoara.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.