0 0

<< Capitolul 27>>

Intrand in camera turnului de est, Ben lasa un brat de haine curate, si le stranse pe cele murdare.

-Multumesc, Ben. Asta e tot.

Ben se intoarse ca sa plece, dar ezita un moment. Respira profund si se intoarse.

-Inainte, niciodata nu mi s-a parut ca sunteti un barbat nemilos...

-Nu am crezut ca te interesa acest lucru inainte.

-E o fata buna. Nu mi-ar placea sa o vad distrusa.

-Asta crezi ca voi face?

-Si nu ii asa?

-Am distrus pe careva inaintea ei?

-Ea nu este ca celelalte, si dumneavoastra stiti asta. Nu o sa ii puteti ascunde pentru todeauna cine sunteti. Ea isi face multe griji pentru dumneavoastra si nu merita sa fie inselata in acest fel.

-Da,o face.Rayen se intoarse cu spatele in fata acuzatiei. Desi o rugase sa ramana, nu se asteptase ca ea sa fie de acord. Azi -noapte fusese ingrozita de el, de imaginile intunecate care o indundasera in timp ce se sarutau. O viziune, atrasa de atingerea lui, si de vinul pe care il bause din paharul lui. Ar putea sa termine cu toate temerile ei, legand-o de el pentru todeauna. Trebuia doar sa o initieze, si ea ar face orice lucru pe care i-l cerea, va ramane cu el tot restul vietii sale, si ar fi nefericita atunci cand vor fi separati.

-Lasati-ma sa o duc acasa, Excelenta.

-Nu.

-Nu e bine sa o retineti aici.

Incet, Rayven se intoarse, si il privi fix pe Ben.

Teama puse stapanire pe Ben, aceiasi frica paralizanta care puse stapanire pe el cand il privise prima data in ochi pe vampir acum cincizeci de ani in urma. Cu cata claritate isi aducea aminte de acea noapte. Fusese injunghiat intr-o bataie de strada, si abandonat pe o straduta intunecata ca sa moara. Simtise o usoara piscatura pe gatul sau, si apoi o voce joasa, seducatoare se oferise sa il ajute. Disperat ca sa traiasca, Tom vazuse fara sa inteleaga, cum acel necunoscut care gravitase peste el isi taiase incheietura, si apoi, isi presase mana sangeranda peste buzele lui. Doar cateva picaturi din acel lichid rosu si gros il adusera ca prin minune pe Tom la viata. In schimbul vietii sale, Tom care din acel moment isi schimbase numele in Ben, declarase sub juramant sa il serveasca pe Rayvan pentru todeauna. Cu Rayven avuse o viata buna. Nu mai suferise niciodata de foame sau de frig, si orice lucru pe care si-l dorea il avea. Dar Rayven il poseda, atat in corp cat si in suflet. Si acesta era un fapt pe care in unele dati il uita.

-Nu interveni, il avertiza Rayvan. Ti-am dat viata, dar de asemenea ti-o pot si lua.

-Asta e tot, Excelenta? -intreba Ben.

Dupa ce Rayvan afirma, Ben se intoarse spre usa.

-Ben.

-Da, Excelenta?

-Nu o sa ii fac rau.

Ben afirma. Era atat o promisiune cat si o scuza.


***


-Nu te inteleg, spuse Mara. Nu pot sa cred ca ai decis sa ramai cu acel barbat orobil.

-Mi-a cerut sa raman -raspunse Lexie, distorsionand usor adevarul. A fost foarte amabil cu mine, cu toti. Cum as putea sa il refuz?

Isi indeparta privirea de la mama sa si se uita catre usa, acolo unde Ben statea cu bratele incrucisate. Insistase sa o insoteasca. Ca sa o protejeze, ii spusese, dar ea nu il credea. Era acolo ca sa se asigure ca atunci cand se va intuneca se va intoarce la castel.

-Cand te-ai intors de la Paris, am crezut ca vei ramane aici, cu noi, cu familia ta.

-O sa va vizitez cat de des pot -promise Lexie. Pana la urma urmei este doar un an. Doar un an, gandi, si deja trecuse o luna.

-Te va lasa sa vii la nunta surorii tale?

-Bineinteles-raspunse Lexie, fericita, desi in interiorul ei nu prea era sigura.

Mara o privi cu atentie pe fiica sa, intrebandu-se ce ii ascundea.

-Trebuie sa plec -spuse Lexie. Ridicandu-se inconjura masa si isi imbratisa mama. - Transmite fetelor ca imi pare rau, mi-ar fi placut sa le vad, si ca imi este dor de ele. Ne vedem la nunta.

Mara isi puse mana peste mainile lui Lexie, minunandu-se cat de moi si rafinate erau. Odata fusesera aspre si pline de bataturi, cu unghiile rupte de atata munca grea. Acum, Lexie avea mainile unei domnisoare. Poate ca nu trebuia sa isi faca atatea griji pana la urma.

-La revedere, mama. Lexie isi imbratisa inca odata mama si apoi iesi din casa.

Afara, Ben o ajuta sa urce in trasura.

-Mama dumneavoastra este foarte frumoasa -comenta Ben in timp e porni trasura.

Lexie isi indrepta privirea catre el, uimita de comentariul lui.

-Crezi?

Ben afirma.

-Dumneavoastra semanati mult cu ea.

-Multumesc -spuse Lexie, impreunandu-si mainile in poala, si se lasa pe spate, admirand frumusetea campului. -Ben ai fosr vreodata casatorit?

-Nu, domnisoara.

-De cand lucrezi pentru Rayvan?

Ben ezita.

-De foarte mult timp.

-Cu siguranta ca Rayvan nu ar avea nimic impotriva daca tu ti-ai forma o familie.

-Ma tem ca asta nu e posibil.


-De ce nu il vad niciodata pe Rayvan pe timpul zilei?

-Nu as stii sa va spun, domnisoara. V-ar placea sa ne oprim in sat ca sa cumparati ceva? -o intreba Ben schimband subiectul.

-Da -raspunse Lexie. Mi-ar placea sa ne oprim la cofetarie.

Calatorira in tacere, pana cand ajunsera in sat. Lexie cumpara o punguta mica de caramele cu menta pentru ea, si o punga mai mare pentru mama si surorile ei pe care o va imparti cand se vor intalni la nunta.

Cand iesi din magazin, vazu o fetita de vreo sapte anisori, care statea asezata langa usa. Fetita o privi cu ochii ei mari de culoarea cafelei, si apoi, timid scoase un buchet de margarete.

-Doriti sa cumparati o floare, doamna?

-Bineinteles -spuse Lexie, dar apoi isi dadu seama ca nu mai are bani.

-Ben?

-Haide-ti, domnisoara.

-Vreau sa ii dadu ceva bani.

Ben nega din cap.

-Lui Lord Rayvan nu ii va placea.

-Atunci nu ii spune. Lexie ii zambi fetitei. O sa le cumpar pe toate.

Cu un oftat, Ben baga mana in buzunar si scoase un pumn de monede. El nu va trebui sa ii spuna nimic lui Rayvan. Vampirul va stii.

Chipul fetitei se lumina, cand ii intinse buchetul lui Lexie, apoi lua monedele de la bEn.

Lexie zambi fericita cand o vazu pe fetita fugind in josul strazii.

-Mergem?

Aproape ca ajunsesera la trasura, cand il auzi pe Daniel strigand-o. Intorcandu-se il vazu cum se apropie cu pasi mari de ea.

-Haide-ti sa mergem, domnisoara, o grabi Ben.

-Un minut Ben. Ii zambi lui Daniel in timp ce ii intidea mainile. -Buna, Daniel.

-Lexie. Ii lua una dintre maini si i-o saruta. Ce bine arati.

-Si tu arati foarte bine.

Daniel zambi in semn de raspuns.

-Haide sa bem un ceai.

-Cu mare placere.

Ben isi drese vocea.

-Imi pare rau domnisoara, dar trebuie sa plecam.

-Mai tarziu, spuse ea, punandu-si mana pe bratul lui Daniel.

-Va reamintesc de promisiune, domnisoara -spuse Ben cu severitate,

-Ce promisiune? -intreba Daniel. Isi plimba privirea de la Lexie la Ben.

-Nimic. Isi indeparta mana de pe bratul lui, si facu un pas inapoi. Am promis ca o sa fiu acasa la... Vocea ei se franse. Nici macar nu stia ce ora era.

-La trei, domnisoara -spuse repede Ben. Si deja suntem in intarziere.

-Da, e adevarat. Imi pare rau, dar trebuie sa plec.

-Cu siguranta ca ai un moment ca sa bem un ceai -insista Daniel.

-Nu pot. Imi pare rau.

-Foarte bine, nu o sa te mai retin. Daniel se inclina in mod respectuos si ii saruta mana. Cu siguranta ca Rayvan o facuse sa ii promita ca nu o sa il mai vada. -Lexie, daca Rayvan o sa iti cauzeze vreodata vreun rau te rog sa aplelezi la mine fara probleme.

-Multumesc, Daniel. Esti foarte amabil.

-Ai grija -spuse Daniel cu seriozitate. Rayvan este... Doar ai grija.

-Asa o sa fac. Acum trebuie sa plec.

O ajuta sa se urce in trasura, intrebandu-se ce putere putea sa aiba Rayvan asupra ei. Intr-un fel sau altul tot va afla.

-E foarte bogat, Lord Rayvan? -intreba Lexie.

Ben afirma. Bogat nu era suficient ca sa descrie bogatia stapanului sau.

-Ar trebui sa faca ceva cu banii lui, filozofa Lexie. Ar putea sa aline suferinta multor persoane.

Ben zambi in sinea lui, imaginandu-si stapanul, plimbandu-se printre taranii din sat, cu capa sa neagra, aruncand cu monede ca si cum ar fi confeti.

-Nu crezi? -intreba Lexie.

-Nu imi corespunde mie sa spun ce sa faca cu banii sai, domnisoara , Lexie. Si nici dumneavoastra.

Un pic deranjata de comentariul lui Ben, Lexie se lasa pe spate pe bancheta cu bratele incrucisate. Va gasi ea o modalitate de al convinge pe Rayvan sa ii ajute pe cei saraci.



 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.