0 0

Capitolul 31

Se trezi cand soarele apuse, iar primul lucru pe care il vazu fusese chipul ei. Timp de mai bine de patru sute de ani, se trezise singur in intunericul camerei sale, iar acum un inger dormea alaturi de el, iar in parul ei se reflectau ultimele raze de soare. Si in acel moment stiu ca niciodata nu o va putea iubi mai mult decat o facea deja.

Se misca in bratele lui, si isi deschise ochii. Un zambet micut ii juca pe buze.

-Pari surprinsa , spuse el. Ce ai crezut ? Ca in timp ce dormi o sa te sec de sange?

Lexie nega din cap, dar chiar si pe intuneric putea sa ii vada bujorii din obraji.

-Lexie, nici nu ai idee ce inseamna pentru mine sa ma trezesc si sa te gasesc in bratele mele.

-Ma bucur ca iti face placere sa fiu in bratele tale.

-Foarte mult.

-Este... este vreo lumanare inauntru? Isi arunca o privire prin jur, nelinistita din cauza intunericului. Nu exista in camera nici o fereastra. Era atat de intuneric. Simti cum se intoarce un pic, apoi auzi un sunet. Isi intoarse privirea catre semineu. O lumina aurie umplu camera. Lexie privi fix flacarile ca si cum ar fi aparut din fundul iadului.

-Cum...Cum ai facut?

-Cu un pic de magie vampirica, raspunse. Ben insista sa pastreze un brat de lemne in semineu, desi Rayven ii spuse de multe ori ca nu era nevoie. Dar de data aceasta, ii multumise in gand lui Ben.

-Oh. Privi semineul cateva clipe, apoi isi arcui o spranceana si spuse : M-am asteptat... Asta e...Nu se presupune ca vampirii trebuie sa isi petreaca noaptea inauntrul unor sicrie?

-Cativa o fac.

-Dar tu nu?

-Nu, sunt prea stramte si limitate. M-ai ai si alte intrebari in legatura cu... Boala mea?

-Exista vreo modalitate de... A omori un vampir?

-Imi planuiesti distrugerea?

-Bineinteles ca nu.

-Un tarus din lemn infipt in inima, se spune ca e eficient. Cred ca ar fi eficient din orice lemn. Focul cu siguranta m-ar distruge. Alta metoda sigura de a distruge un vampir este sa ii tai capul.

Lexie isi inghiti cu greu nodul din gat.

-Dar apa sfintita?

-Apa sfintita are un efect, hai sa ii spunem deranjant. Mirosul ei ma deranjeaza, dar nu ma omoara.

-Si crucile?

-O cruce din argint m-ar arde daca as atinge-o.

-Si cele din lemn?

-Nu te vor salva.

Cuvintele lui ii provoca fiori, dar nu exista nici o amenintare in vocea lui, doar un usor amuzament.

-De ce imi explici cum sa te distrug?

-Pentru ca poate intr-o zi vei avea nevoie sa stii.

Nu vru sa aprofundeze ceea ce insemna. Incerca sa gaseasca alta tema de conversatie. Privi catre capa care se intindea pe pat si intinse o mana tremuranda catre ea ca si cum s-ar teme sa nu o atace.

-Nu te musca, comenta Rayven.

-Esti sigur? E cea mai ciudata imbracaminte pe care am vazut-o in toata viata mea. In dupa-amiaza aceasta... Tacu... Nu are importanta.

-Haide, spune-mi.

-Stiu ca asta e imposibil ! exclama Lexie. Dar pot sa jur ca s-a miscat. Poate ca este rodul imaginatiei mele,dar parca m-a acoperit din vointa proprie. Iar peretele s-a inchis singur. Il privi, sperand sa ii spuna ca este imposibil. Nu stiu cum, dar cred ca innebunesc.

Rayven ii mangaie cu blandete obrazul.

-Esti foarte sanatoasa, iubirea mea. Eu am facut , ca peretele sa se inchida, si de asemenea sa se deschida cand am stiut ca esti de partea cealalta.

-Tu ai facut asta? Dar cum?

-Asa, spuse, iar un moment mai tarziu peretele se deschise, apoi se inchise.

Lexie il privi cu teama reflectata in ochi.

-Te deranjeaza daca il deschizi?

-Cum doresti, spuse cu amabilitate, si usa se deschise din nou. Asa e mai bine?

-Da, multumesc. ea privi catre usa, apoi din nou catre el. De asemenea ai facut si capa sa se miste?

-Nu.

-Nu? Isi indrepta cu precauti privirea catre capa care statea asezata in poala lui.

Cu un oftat , Rayvan mangaie capa.

-Nu stiu cum sa iti explic despre capa. Cu siguranta, nu stiu daca pot sa iti explic. Eu am desenat-o,desi nu pot sa imi explic din ce era facuta, si nici de unde am luat materialul. In noaptea urmatoare, dupa ce am fost transformat in vampir, mainile mele au creat-o din proprie vointa. Sangele meu, elixirul vietii mele este cusut in tesatura. Si pentru ca sangele mamei mele se afla in mine, o parte din ea se afla in capa.

-Si acea parte din ea te alina, nu-i asa? Ea zambi ca si cum ar fi rezolvat misterul. Am vazut modul in care capa te invaluie, atunci cand esti suparat sau obosit, ca si cum ar vrea sa te consoleze.

El afirma, surprins de perceptia ei.

-Ai un suflet bun, Lexie, spuse el usor. Ma crezi atat de nemilos incat sa te retin aici impotriva vointei tale? Sa te oblig sa traiesti cu un monstru, cand tu meriti mult mai mult.



-Asa te vezi? Ca un monstru?

-Nu asa ma vezi tu?

-Nu.

-Cum ma vezi, dulce Lexie?

-Nu sunt sigura. Dar esti prea amabil si bun ca sa fi un monstru.

-Amabil? Nimeni niciodata nu mi-a atribuit acest cuvant.

-Ai fost amabil cu mine, cu familia mea. Si inclusiv acum ai aratat bunatate cu cei din sat.

-A fost ideea ta, nu a mea.

-Dar puteai sa imi spui nu.

-Tie nu. Ii cuprinse obrazul in palma, bucurandu-se de caldura pielii ei. Lexie, as dori... Isi indeparta mana de pe chipul ei, si se ridica de pe pat intorcandu-se cu spatele la ea.

-Ce iti doresti?

-Nimic. E o prostie.

Lexie se ridica si ea si ramase in picioare in spatele lui. Era atat de inalt, atat de puternic, si in ciuda acestor lucruri era vulnerabil. Ii inconjura talia cu bratele si isi sprijini capul de spatele lui musculos.

-Nu imi spui ce iti doresti?

Rayvan ii cuprinse mainile si isi lasa capul in jos.

-Imi doresc sa pot fi muritor pentru tine, Lexie, sa pot sa te iubesc, sa pot face dragoste cu tine ca un barbat muritor. Imi doresc sa ma trezesc langa tine intr-o dimineata calda de vara, sa pot vedea soarele, sa imi petrec cu tine zilele si noptiile. Sa te iubesc cu fiecare respiratie a mea, si sa te acopar cu toate bogatiile din lume. Imi doresc sa fiu tatal copiilor tai, sa ii vad crescand, sa pot sa muncesc alaturi de tine, si sa imbatranesc langa tine. Ofta profund, si isi indeparta imaginile din mintea lui. Nu pot sa fac nici unul dintre aceste lucruri. Se intoarse si o privi in ochi. Daca nu as fi un monstru, atunci iubita mea te-as elibera de promisiune. Te-as scoate de aici intacta. Dar toata viata mea am fost un egoist, si imi pare rau ca nu te pot lasa sa pleci. Nu acum, Nu dupa bucuria pe care am simtit-o cand te-am vazut dormind langa mine. Ochii lui negri ardeau in timp ce o priveau. Poate niciodata.

Ea il contempla cu o privire senina.

-Am cerut sa fiu eliberata de promisiune?

-Ar trebui sa o faci.

-De ce? Ai spus ca nu o sa ma lasi sa plec.

-Este adevarat .Dar, in ciuda acestui fapt ma indoiesc ca pot sa iti refuz ceva. Inclusiv libertatea ta, daca mi-ai cere-o.

-Ti-am promis un an, si am intentia de a-mi respecta promisiunea.

-Lexie... Rayvan nu avea cuvinte ca sa isi exprime sentimentele, nici un cuvant care sa ii spuna cate de pretioasa era ea pentru el in acel moment, in timp ce il privea cu ochii pline de acceptare si incredere. Ce creatura ciudata esti, spuse el bland.

-Esti foarte palid, Rayvan. Sa il chem pe Ben?

-Nu. El se intoarse din nou cu spatele ca ea sa nu isi dea seama de foamea ce ardea in ochii lui.

-De ce nu mergi sa te schimbi pentru cina? O sa ne vedem un pic mai incolo.

-Nu imi dai un satut inainte de a pleca?

-Nu acum. Vocea lui era ragusita.

-Foarte bine, domnul meu.

Durerea din vocea ei fusese ca o palma pentru el.

-Lexie, asteapta. Respira profund, apoi cand fusese sigur ca foamea era sub control, o inconjura cu bratele si o saruta.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.