0 0

Capitolul 9

Rayven ramase in picioare privind focul. Ar putea sa ramana in aceasta camera si sa se prefaca ca este un barbat ca oricare altul. Ar putea sa se prefaca ca, Lexie era a lui,si ca ea era acolo pentru ca asa isi dorea ea. Putea sa se inconjoare de bogatii, dar nu putea sa ascunda adevarul. Nu putea sa se plimbe in voie la lumina soarelui, sau sa isi vada reflexia intr-o oglinda. Aceste simple lucruri ii erau interzise pentru todeauna.

Oglinda pe care Ben i-o aduse in dupa-amiaza urmatoare era lucrul cel mai frumos pe care Lexie il vazuse in toata viata ei. O oglinda mare cu rama aurita. Intr-un colt erau gravate initialele ei.

-Oh, e atat de frumoasa - spuse Lexie trecand cu varful degetelor peste initialele gravate.

-Lord Rayven va fi bucuros sa afle ca va place.

-Normal ca imi place. Este acasa? Mi-ar placea sa ii multumesc.

-Nu este posibil sa il vedeti in acest moment, domnisoara.

-Niciodata nu este aici pe timpul zilei - spuse ea bosumflata. -Unde merge?

-Nu as stii sa va spun cu exactitate.

-Nu stii?

-Nu,domnisoara

Ezitarea din vocea lui o facu sa banuiasca ca Ben o mintea.

-Coborati la masa?

-Nu cred. Se intoarse cu spatele la oglinda. Cred ca o sa dorm putin.

-Prea bine, domnisoara.

Cu o reverenta, Ben iesi din camera.

Lexie merse la fereastra si privi inspre gradina. Era aici de cateva luni, si pana acum nu isi daduse seama ca nu il vazuse niciodata pe Rayven pe timpul zilei. De ce o mintise Ben? Era Rayven aici? Sus poate in turn?

Curioasa deschise usa camerei, si isi scoase capul. Nici urma de Ben.

Incet, pe varful picioarelor, cobori pana in holul care ducea in turnul de est.

Pasii ei rasunau puternic in timp ce urca stramtele si sepuitoarele scari. Nouazeci si noua de scari. Cand ajunse la ultima treapta incepu sa gafaie. Facu o pauza ca sa isi traga rasuflarea, apoi privi catre coridorul lung. Nici un pic de lumina nu se zarea prin crepaturile ferestrelor. Pe varfuri, ca un hot inainta prin intuneric. Se opri langa prima usa, cu mana tremuranda prinse de clanta. Usa se deschise fara nici un sunet. Privind cu atentie inauntru, vazu ca , camera era plina de mobila, canapele tapitate, mese de toate marimile si formele, scaune de stejar inchis si mahon. Toate erau acoperite de un strat gros de praf, ca si cum nu fusesera folosite timp de decenii. Inchise usa, traversa coridorul pana la camera din fata. De asemenea si aceasta era mobilata. Urmatoarea camera era plina de opere de arta: statui, picturi, candelabre din bronz, vaze din cristal, figurine din portelan chinezesc, o statuie enorma a unui corb sculptat in lemn si pictat cu negru. De asemenea, toate erau acoperite de praf si de panza de paianjen. Mai incolo se afla adevarata camera a turnului. Inca fara sa stie, Lexie era sigura ca aceasta era camera lui Rayven. Pasind cu precautie , se apropie de usa. Isi apropie urechea de lemnul fin, iar cum nu auzi nici un zgomot, puse mana pe clanta. Cu inima batandu-i nebuneste, deschise usa si facu un pas inauntru. In camera nu era nici un pic de lumina. Grelele cortine din catifea acopereau geamurile mari. Traversand camera, se duse la geam si indeparta cortinele, apoi se intoarse si privi in jurul sau. Camera era goala.

Confuza lasa din nou cortinele la locul lor. De ce Rayven ii interzise sa vina aici? Ce motiv putea sa aiba ca sa nu ii permita sa vada toate aceste camere pline cu mobila veche?

Dintr-odata avu ciudata senzatie ca cineva o priveste, si ca nu era singura in acea camera. O cuprinse o panica irationala si iesi repede din camera.

Traversa in fuga coridorul,cobori scarile, cu suspinele in gat in timp ce imagini intunecate si moarte formau vartejuri in mintea ei. Fugi orbeste pe coridor, pana ajunse in camera ei. Inchise usa si deschise larg ferestrele. Se arunca in pat, strangand cu putere perna la piept si isi indrepta privirea spre razele sorelui, sperand ca acestea sa alunge intunericul care o cuprinse, ca un fum negru care ii impresura sufletul. In mijlocul acelei intunecimi simti o singuratate atat de profunda, care ii rupse inima.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.