0 21

Prolog

      Ușile balconului erau larg deschise, iar perdelele lungi și vechi se foiau ușor în adierea blândă a vântului de primăvară târzie. Bătrâna era așezată pe un taburet uzat, marginile lungi ale fustei albe și largi măturând podeaua din gresie, materialul acoperindu-i lejer pulpele subțiri, slăbite de bătrânețe. Privirea îi era ațintită în zare, spre linia orizontului ce se scălda în culorile jucăușe ale apusului. Mâna ei dreaptă, conturată de vene groase și îmbrăcată în piele zbârcită, ținea între degete o pensulă neagră, din care-i picurară câțiva stropi de culoare albă, apoasă, pe fustă. Șuvițele cărunte de păr, ce i se desprinseseră din cocul de la ceafă, îi cădeau pe față, gâdilându-i tenul ridat și palid, acoperit de pistrui deși și pronunțați.

       Alături de ea se afla o măsuță din lemn de stejar, pe care erau așezate câteva butoiașe transparente pline cu vopsea de diferite nuanțe de albastru și alb. Iar pe marginea măsuței era o paletă din plastic ce rămăsese pătată de culori uscate în urma utilizărilor nenumărate la care fusese supusă.

      Bătrâna tresări deodată, ca străbătută de un fior puternic. Pânza de pe trepiedul aflat în fața ei era aproape finisată.

      Valuri..., își spuse în gând, după care zâmbi blând, cu buzele lipite. Își ghidă mâna spre pânză, atingând-o cu vârful pensulei și trasă o linie fină, curbată pentru a contura creasta spumoasă a unui val. Nu mai este mult și ne vom revedea... în sfârșit!

      Pieptul îi ardea de dor. Voia să plece odată. Nu regreta că urma să-l părăsească pe cel căruia își dedicase toată viața. Știa că el nu mai avea nevoie de ea acum. Nu-i va părea rău. Nu va suferi, ci se va bucura pentru că știa că asta fusese dorința ei de câteva luni încoace. Obosise...

      Își duse mâna stângă spre buzunarul aflat la pieptul cămășii albe pe care o purta. Își strecură degetele subțiri, cu unghii scurte și îngrijite înăuntru, apucând o hârtie împăturită. O strânse în palmă câteva secunde înainte de a o desface, lăsând pensula pe măsuța de stejar. Hârtia era galbenă de trecerea timpului și roasă pe la colțuri, însă scrisul nu se deteriorase. Era mai viu ca niciodată.

      „Tot caut cuvântul potrivit prin care să te pot descrie, complet si complex, din ziua în care te-am cunoscut cu adevărat. Din momentul în care ți-ai deschis sufletul către mine. Din secunda în care m-ai salvat și mi-ai redat suflarea, culoarea, viața! Am înțeles că nu ai nevoie de un EL pentru a te sprijini și a nu te lăsa doborâtă de valurile ce s-au năpustit mereu asupra ta. Ți-am înțeles independența și dorința de a lupta pentru persoana ce reprezintă o parte din tine. Am înțeles și coșmarurile ce te bântuie zi de zi și... am rămas uimit și... m-a marcat! Am înțeles toate acestea, însă mi-e atât de greu să îmi dau seama de ce lucrurile ce ne despart sunt ca zidurile groase de cărămidă din vechile clădiri pe care niciun cutremur nu a izbutit a le urni până acum...
       Poate că nu există un asemenea cuvânt pentru o persoană atât de onestă, atât de diferită de ceilalți, pentru o minte atât de luminată între atâția încuiați!
Îmi iau «La Revedere» acum... însă sufletul meu va trage mereu către al tău, indiferent de cât de înalte vor fi zidurile care se vor clădi între noi.
      Ne vom revedea cândva... Valuri Și O Minte Luminată!"

      Bătrâna își ridică privirea din foaie, strângând-o puternic la piept. Lacrimile îi încețoșară privirea, iar claritatea tabloului cu valuri ce se afla în fața ei își pierdu claritatea, devenind o amestecătură de nuanțe albe și albastre . Ochii verzi și mari ai femeii deveniseră, pentru prima dată după foarte mult timp, plini de lacrimi, însă erau lacrimi de bucurie. Îl terminase la timp!

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.