0 0

Fata universului

Ea nu aparținea acestei lumi

Căci era albul din negru, negrul din lumină

Ea era singură și nu aveai pe ce cărare s-o îndrumi

Căci era prea bolnavă și auzea-n surdină.

Ea nu avea prieteni mulți, șiroaie,

Ea nu avea cui a se confesa,

Ea nu avea o viață reală, și, drept urmare

Voia să plece-acolo unde ea aparținea.

Ea găsea casa în singurătate, găsea prietenia în nimic,

Găsea iubire și-adăpost în lucrul anemic,

Și tot ce voia a obține era pace, căci pulsul inimii nu-i mai era ritmic.


Era diferită...era mută dar țipa atât de puternic,

Era sfășiată de-un sentiment atât de agonic

Ce nu se mai oprea căci cronometrul a fost stricat de ceasornic.

Era surdă, oarecum, dar auzea orice

Auzea râsete și vorbe atât de diavolice,

Auzea șoapte și auzea gânduri,

Auzea cum viața i se scurgea prin toate-aceste rânduri.

Era oarbă dar vedea și incolorul

Vedea copila ce se ruga la însuși Luceafărul,

Vedea adolescenta ce a distrus îngerul,

Vedea fata ce a dansat cu demonul.


Lumina Stelei Nordului pălea încet, încet,

Iar Ea râmănea singură, uitată, pierdută.

Devenea dispărută, dar se mai auzi un scâncet,

Înainte ca întunericul s-o învăluie într-o beznă acută.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.