0 0

Întunericul, o poezie...

Întunericul mă strigă și vine
Șuieră nesigur căci nu se poate abține
Inspiră frică, teamă și moarte
Însă totuși are o frumusețe aparte.
Îmi strigă numele într-un urlet mut
Ce-ajunge la mine sub forma unei șoapte aduse de vânt.
Îmi transmite c-ai mei demoni au nevoie de mine,
De-o îmbrățisare rece ce nu va reuși să îi aline,
De-o vorbă că nu-i voi întemnița din nou
Căci ei mi-au pus în mână acel stilou
Mi-au arătat o foaie și mi-au grăit a scrie
Și-acum poezia e precum o parte din mine.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.