0 0

Trădarea, moartea umanității

A ridicat ziduri în jurul sufletului său,

O citadelă păzită se vede-n depărtare,

Dar oamenii din interior îi deveniseră călău

Și cei ce trebuiră a o proteja se transformară-n amenințare.

Pe ziduri zăceau vlăstarii morți ai unui tufiș

Ce reflectau iubirea ce dăinuia odată,

Însă odată dezbrăcată de acest dulce înveliș

Se ridică haosul și ura fu redată.

***

Prințesa se privea-n oglindă

Un trup slab și firav i se înfățisa

Întinse mâna spre el, încercând să îl cuprindă,

Dar propria reflexie refuză a o îmbrățișa.

Singurătatea dăinuia în sufletul dânsei

Și un miros putred zăcea în jurul ei,

Era pe moarte, își dădea ultima suflare

Și-un trup fără sentimente se născu din întâmplare.

 
 
Cultivează-ți imaginația. Scrie şi citeşte poveşti sau articole după bunul plac. Este gratis!
Sign in with Google
Sign in with Facebook
In curand vei accesa lumea povestilor
Introdu-ti datele de autentificare
This is a required field.
This is a required field.
sau
Nu ai cont?
In curand vei accesa lumea povestilor
Ne mai trebuie doar cateva detalii pentru a face experienta ta cat mai placuta
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
This is a required field.
sau
Ai deja un cont existent?

Enter your email address. You will receive an email with a link to reset your password.